Într-o dimineață însorită de primăvară, Alexandru se plimba prin parcul Herăstrău din București, bucurându-se de cântecele păsărilor și de adierea ușoară a vântului.

One sunny spring morning, Alexandru was walking in Herăstrău Park in Bucharest, enjoying the birds' songs and the gentle breeze.

Alexandru, un tânăr cu ochi căprui și păr șaten, avea un zâmbet larg pe față, gândindu-se la planurile de peste zi.

Alexandru, a young man with brown eyes and chestnut hair, had a wide smile on his face, thinking about the day's plans.

Chiar dacă plouase cu o noapte înainte, soarele izbutise să usuce majoritatea potecilor și băncilor, însă nu toate.

Despite the rain the previous night, the sun had managed to dry most of the paths and benches, but not all of them.

Pe o bancă în parc, mai ascunsă și uitată de razele soarelui, se așeză Alexandru neștiind că lemnul încă era ud și rece.

Unknowingly, Alexandru sat on a bench hidden from the sun's rays, and he felt a cold and unpleasant sensation on the back of his trousers as he stood up.

În momentul în care se ridică, simți o senzație rece și neplăcută pe spatele pantalonilor. Privind în jos, își dădu seama că pantalonii negri acum aveau două pete mari și închise la culoare.

Looking down, he realized that the black pants now had two large, dark stains.

Pentru o clipă, Alexandru rămase consternat, dar apoi începu să râdă de situația sa neașteptată.

For a moment, Alexandru was dismayed, but then he began to laugh at his unexpected situation.

În timp ce își scutura pantalonii, sperând să-i usuce cât de cât, o voce plăcută îi distrase atenția.

As he shook his pants, hoping to dry them somewhat, a pleasant voice distracted his attention.

- Oh, pare că băncile din Herăstrău au încă surprize pentru noi, spuse o tânără cu părul lung și blond.

"Oh, it seems that the benches in Herăstrău still have surprises for us," said a young woman with long blond hair.

Elena, o fată cu ochi albaștri și zâmbet contagios, stătea în picioare lângă Alexandru cu un ziar în mâna.

Elena, a girl with blue eyes and a contagious smile, stood next to Alexandru with a newspaper in her hand.

- Cred că voi avea nevoie de o umbrelă mai mare, pentru că băncile plouă aici, răspunse Alexandru, jucându-se pe tonul situației.

"I think I'll need a bigger umbrella because the benches seem to be raining here," replied Alexandru, playing along with the situation.

- Știu un loc unde le pot usca. Urmează-mă, zise Elena.

"I know a place where we can dry them. Follow me," said Elena.

Se îndreptară amândoi spre un mic café cu ferestre largi și luminoase. În timp ce Alexandru își usca pantalonii folosind uscătorul de mâini din baie, Elena comandă două cafele aromate.

They both headed to a small café with large bright windows. While Alexandru dried his pants using the hand dryer in the bathroom, Elena ordered two aromatic coffees.

- Se pare că nu doar băncile din Herăstrău sunt surprinzătoare, ci și întâlnirile neașteptate, spuse Alexandru, întorcându-se la masă.

"It seems that not only the benches in Herăstrău are surprising, but also unexpected encounters," said Alexandru, returning to the table.

- Uneori, este nevoie doar de o băncă udă pentru a crea un nou început, răspunse Elena, ridicându-și cafeaua în semn de toast.

"Sometimes, all it takes is a wet bench to create a new beginning," replied Elena, raising her coffee in a toast.

Și astfel, o zi care începuse cu o mică situație jenantă se transformase într-o oportunitate de a lega o nouă prietenie.

And so, a day that began with a small embarrassing situation turned into an opportunity to form a new friendship.

Alexandru și Elena și-au petrecut restul zilei vorbind și râzând împreună, promițându-și că acesta e doar începutul unei lungi serii de aventuri împreună în inima Bucureștiului.

Alexandru and Elena spent the rest of the day talking and laughing together, promising each other that this was just the beginning of a long series of adventures together in the heart of Bucharest.