În inima Transilvaniei, ascuns între pădurile seculare, se ridica mândru și impunător Castelul Bran.

In the heart of Transylvania, hidden among ancient forests, proudly stood the imposing Bran Castle.

Frumusețea lui era eclipsată doar de legendele care mișunau printre zidurile sale vechi.

Its beauty was only eclipsed by the legends that roamed within its old walls.

Se zvonea că străvechile holuri adăposteau spirite și fantome, dar acestea erau doar povești... sau cel puțin așa credea Andrei.

It was rumored that the ancient halls sheltered spirits and ghosts, but these were just stories... or at least that's what Andrei believed.

Într-o zi de toamnă, Andrei, împreună cu prietenii săi, Mihai și Elena, decide să viziteze castelul.

One autumn day, Andrei, along with his friends Mihai and Elena, decided to visit the castle.

Soarele era doar o pată palidă pe cer, iar vântul fluiera ușor prin crengile copacilor.

The sun was just a pale spot in the sky, and the wind whistled gently through the tree branches.

Trei prieteni, nerăbdători și plini de energie, pășeau spre castel, glumind și râzând.

The three friends, impatient and full of energy, walked towards the castle, joking and laughing.

Însă, curiozitatea lui Andrei avea să îi joace un șiretlic.

However, Andrei's curiosity was about to play a trick on him.

Fără să își dea seama, se desprinde de grup și rătăcește printre coridoare.

Without realizing it, he drifted away from the group and wandered through the corridors.

Este fascinat de tapiseriile vechi și armurile strălucitoare care păreau să îl privească cu ochi de fier.

He was fascinated by the old tapestries and the shining armor that seemed to gaze at him with eyes of steel.

Cu fiecare pas pe care îl face, Andrei se simte tot mai absorbit de trecutul castelului.

With each step, Andrei felt more and more absorbed by the castle's past.

Înaintează încet, simțind cum aerul în jurul lui devine tot mai rece.

He advanced slowly, feeling the air around him becoming colder.

O ușă îl atrage ca un magnet.

A door attracted him like a magnet.

Cu inima bătându-i tare, Andrei împinge cu ușurință ușa scârțâind și pășește într-o încăpere largă.

With his heart beating fast, Andrei easily pushed the creaking door and stepped into a large room.

Ce vede îi taie răsuflarea - pânze de păianjen uriașe, dovleci luminând fantomatic, schelete atârnate de tavan care păreau că dansează în văzduh.

What he saw took his breath away - gigantic spider webs, ghostly glowing pumpkins, skeletons hanging from the ceiling that seemed to dance in the air.

Un râs sinistru răsună în cameră.

A sinister laugh echoed in the room.

Elena și Mihai, observând absența lui, pornesc în căutarea prietenului lor.

Elena and Mihai, noticing his absence, set out to search for their friend.

Ei bântuie prin holuri strigându-l pe Andrei: "Andrei! Andrei! Unde ești?"

They wandered through the halls calling out for Andrei: "Andrei! Andrei! Where are you?"

Echo-ul răspunde în locul tânărului rătăcit.

The echo responded in the place of the lost young man.

Crezând că spiritele l-au luat, Andrei începe să tremure.

Thinking that the spirits had taken him, Andrei began to tremble.

Își plimbă privirea prin încăpere, inima îi bate să-i sară din piept.

He scanned the room, his heart pounding in his chest.

Tocmai când își pierdea orice speranță, ușa se deschide brusc și prin ea năvălesc prietenii săi.

Just as he was losing all hope, the door suddenly burst open and his friends rushed in.

"Andrei! Ești bine? Te-am căutat peste tot!" strigă Elena, cu o urmă de îngrijorare în voce.

"Andrei! Are you okay? We've been looking for you everywhere!" shouted Elena, with a hint of concern in her voice.

Privindu-i pe ceilalți doi cum stau umăr lângă umăr, Andrei e cuprins de ușurare.

Looking at the other two standing shoulder to shoulder, Andrei felt relieved.

Îi povestește cum a ajuns acolo și ce a văzut.

He told them how he got there and what he saw.

Desigur, Mihai râde și îi arată că totul este o scenografie de Halloween.

Of course, Mihai laughed and showed him that it was all just a Halloween setup.

Scheletele sunt de fapt din plastic, iar râsu-plânsul era doar o înregistrare.

The skeletons were actually made of plastic, and the sinister laughter was just a recording.

Împreună, cei trei se aventurează prin restul castelului, râzând de întâmplarea care cu puțin timp în urmă părea de-a dreptul înfricoșătoare.

Together, the three of them ventured through the rest of the castle, laughing at the incident that had seemed downright frightening only a short while ago.

Cu lecția învățată, Andrei promite să nu se mai despartă de grup, iar călătoria lor se încheie cu buna dispoziție din nou instaurată în grup.

Having learned their lesson, Andrei promised not to stray from the group again, and their journey ended with good spirits once again prevailing within the group.

Astfel, Castelul Bran și-a dezvăluit și de această dată tainele și povestea celor trei tineri, care, privind în urmă, o vor ține minte ca pe o aventură plină de haz și mister, unde ceea ce pare a fi real poate fi doar o farsă de Halloween.

Thus, Bran Castle revealed its secrets once again and the story of the three young people, who, looking back, would remember it as an adventure full of fun and mystery, where what seemed real could just be a Halloween prank.