În inima aglomeratului oraș București, pe strălucirea asfaltului încălzit de soarele verii, Mihai se grăbea să ajungă la întâlnirea importantă de la job.

In the heart of the crowded city of Bucharest, on the shining asphalt warmed by the summer sun, Mihai hurried to get to an important meeting at work.

Cu mintea împânzită de gânduri și nervi întinși la maximum, el s-a îndreptat spre mașina parcată la câțiva metri mai încolo.

With his mind filled with thoughts and nerves stretched to the maximum, he headed towards the car parked a few meters away.

Era o zi ca oricare alta, iar Mihai trecea prin mulțimea colorată de pe trotuarele largi, încercând să nu întârzie.

It was a day like any other, and Mihai passed through the colorful crowd on the wide sidewalks, trying not to be late.

Nu observă nici culoarea, nici modelul mașinii – singura lui grijă era să ajungă repede la volan și să pornească.

He didn't notice the color or model of the car - his only concern was to quickly get behind the wheel and start driving.

Deschise ușa mașinii fără să privească și sări înăuntru.

He opened the car door without looking and jumped inside.

Dar ceva era diferit.

But something was different.

În scaunul pasagerului, o umbră se deștepta abia perceptibil.

In the passenger seat, a shadow was just stirring perceptibly.

În acea clipă, inima lui Mihai îngheță.

At that moment, Mihai's heart froze.

Nu era mașina lui!

It wasn't his car!

Ana, o tânără cu ochi căprui și păr brunet, se holba la el cu o expresie de neîncredere și iritare.

Ana, a young woman with brown eyes and brunette hair, stared at him with a look of distrust and irritation.

"Cine ești tu?

"Who are you?

Ce cauți în mașina mea?

What are you doing in my car?"

" strigă ea, privindu-l ca și cum ar fi fost un hoț de mașini.

she shouted, looking at him as if he were a car thief.

Mihai se împiedică de cuvintele lui și reuși cu greu să balbâie: "Îmi.

Mihai stumbled over his words and managed to barely stammer, "I...

îmi pare rău, am greșit mașina, crede-mă, nu sunt niciun hoț!

I'm sorry, I got the wrong car, believe me, I'm not a car thief!"

"Convorbirea dintre ei era întreruptă de momente de tăcere stânjenitoare și priviri pline de suspiciune.

Their conversation was interrupted by moments of awkward silence and looks full of suspicion.

Dar, pe măsură ce Mihai continua să-și ceară scuze și să explice situația, Ana începu să se destindă.

But as Mihai continued to apologize and explain the situation, Ana began to relax.

Povestindu-i cum se întâmplase totul, cum gândurile de la birou îi ocupaseră fiecare fir de atenție, Mihai reuși să aducă un zâmbet timid pe buzele Anei.

Telling her how it had all happened, how work thoughts had occupied every bit of his attention, Mihai managed to bring a timid smile to Ana's lips.

"Ți s-a întâmplat vreodată să faci ceva atât de penibil?

"Have you ever done something so embarrassing?"

" întrebă el, sperând să schimbe atmosfera.

he asked, hoping to change the atmosphere.

Ana își dădu ochii peste cap.

Ana rolled her eyes.

"O, da, am avut și eu momentele mele.

"Oh, yes, I've had my moments too."

" Și astfel, povestirile amuzante începură să zboare dintr-o parte în alta a mașinii, încălzind aerul între ei.

And so, the amusing stories began to fly back and forth in the car, warming the air between them.

În final, Mihai își găsi mașina, care era parcată chiar în spatele Anei.

In the end, Mihai found his car, which was parked right behind Ana's.

Încheiară întâmplarea cu o strângere de mână și o promisiune de a se revedea la o cafea.

They ended the encounter with a handshake and a promise to meet for coffee.

Soarele continua să strălucească pe cerul Bucureștiului, iar două mașini plecară în direcții opuse, ducând cu ele amintirea unei întâlniri neașteptate și începutul unei noi prietenii.

The sun continued to shine in the sky of Bucharest, and two cars drove off in opposite directions, carrying with them the memory of an unexpected encounter and the beginning of a new friendship.

Erorile omenești, se dovedi, pot fi adesea surse a celor mai frumoase momente de legătură.

Human errors, it turned out, can often be sources of the most beautiful bonding moments.