În inima Bucureștiului, într-o cafenea aglomerată, soarele strălucea puternic, reflectând în geamurile lucioase.

In the heart of Bucharest, in a crowded café, the sun shone brightly, reflecting in the glossy windows.

Zgomotul orașului era acoperit aici de voci calme și aroma intensă de cafea.

The city's noise was covered here by calm voices and the intense aroma of coffee.

Ana, o fată cu ochi căprui și zâmbet larg, își aștepta rândul să comande.

Ana, a girl with brown eyes and a wide smile, waited her turn to order.

Purta o rochie albastră și ținea geanta strâns sub braț, emoționată pentru întâlnirea de mai târziu cu prietenii ei, Cristina și Mihai.

She wore a blue dress and held her purse tightly under her arm, excited for her later meeting with her friends, Cristina and Mihai.

La distanță, Cristina pășea rapid spre cafenea, cântând molcom.

In the distance, Cristina hurried towards the café, singing softly.

Avea părul roșcat și un stil viu, colorat, pe cât de vesel, pe atât de contagios.

She had reddish hair and a lively, colorful style, as cheerful as it was contagious.

Mihai, însă, era deja la cafenea.

Mihai, on the other hand, was already at the café.

Citea o carte, așteptând comod în fața unui pahar gol, cu un tricou alb, nou, ce îi sublinia ochii albaștri.

He was reading a book, waiting comfortably in front of an empty glass, wearing a new white t-shirt that emphasized his blue eyes.

În clipa în care Ana s-a apropiat să-și dea comanda, un cot neveșted a împins-o din greșeală.

Just as Ana approached to place her order, an unintended elbow nudged her.

Cafeaua fierbinte s-a rostogolit din mâna sa și s-a revărsat peste tricoul lui Mihai.

The hot coffee rolled out of her hand and spilled onto Mihai's t-shirt.

-"Oh, nu!

-"Oh, no!

Îmi pare atât de rău!

I'm so sorry!"

" exclamă Ana, îngrozită de ce a făcut.

exclaimed Ana, horrified by what she had done.

Ochii i-au fugit îngroziți de la pata maronie care se întindea pe albul imaculat al tricoului.

Her eyes darted anxiously to the brown stain spreading on the pristine white t-shirt.

Mihai ridică privirea, surprins, dar zâmbetul său calm a ușurat vocea Anei.

Mihai looked up, surprised, but his calm smile eased Ana's voice.

-"Este în regulă, poate fi spălat", a spus el cu o voce liniștitoare.

-"It's okay, it can be washed," he said reassuringly.

Cristina a ajuns în acel moment, cu ochii mari de uimire.

Cristina arrived at that moment, wide-eyed with amazement.

Tot celeiat treime se uitară la tricou, apoi râseră împreună.

All three looked at the t-shirt, then laughed together.

-"Uită de tricou, hai să facem o poză de amintire cu acest mic incident", propune Cristina, scoțând telefonul.

-"Forget about the t-shirt, let's take a photo as a memento of this little incident," suggested Cristina, pulling out her phone.

În cele din urmă, au petrecut o după-amiază minunată împreună, râzând și rememorând întâmplările hazlii din trecutul lor.

In the end, they spent a wonderful afternoon together, laughing and reminiscing about the funny events from their past.

Conflictul cu cafeaua a devenit doar o frântură de amintire în zilele lor însorite petrecute în acea cafenea din inima Bucharestului.

The coffee mishap became just a fragment of a memory in their sunny days spent in that café in the heart of Bucharest.

Pata de pe tricou s-a spălat, dar momentele petrecute împreună au rămas veșnic în inimile lor.

The stain on the t-shirt was washed away, but the moments spent together remained forever in their hearts.