În inima Transilvaniei, sub umbra munților acoperiți de legende și mister, se află Castelul Bran, un loc ce ademeneste turisti din lumea întreagă, doritori să atingă cu mâna lor zidurile pline de istorie.

In the heart of Transylvania, under the shadow of mountains covered in legends and mystery, lies Bran Castle, a place that lures tourists from all over the world, eager to touch with their own hands the walls full of history.

Andrei, Marin și Elena, trei prieteni buni, decisera să viziteze acest loc încărcat de poveștile Contelui Dracula.

Andrei, Marin, and Elena, three good friends, had decided to visit this place loaded with the tales of Count Dracula.

Era o zi însorită de toamnă când au pășit în curtea castelului.

It was a sunny autumn day when they stepped into the castle courtyard.

Culorile vii ale frunzișului se împletiau armonios cu piatra veche a zidurilor, desăvârșind farmecul gotic.

The vibrant colors of the foliage harmoniously intertwined with the ancient stone of the walls, perfecting the Gothic charm.

Andrei era cel mai entuziasmat, cu ochii mari de uimire, răsfoind fiecare panou informativ ce le dezvăluia secretele trecutului.

Andrei was the most excited, with eyes wide in amazement, leafing through each informative panel that revealed the secrets of the past.

Elena, cu aparatul ei foto în mână, căuta unghiurile perfecte pentru a imortaliza frumusețea locurilor.

Elena, with her camera in hand, was seeking the perfect angles to immortalize the beauty of the places.

Iar Marin, cu pasul său molcom, părea uitat într-o lume a gândurilor sale.

And Marin, with his slow steps, seemed lost in a world of his own thoughts.

Și cum mergeau ei, Andrei observă că Marin dispăruse.

And as they strolled, Andrei noticed that Marin had disappeared.

Andrei începu să râdă, crezând că prietenul lor se joacă și vrea să îi sperie.

Andrei began to laugh, thinking that their friend was playing and trying to scare them.

Își amintise o veche legendă despre vampirii ce puteau să se ascundă în fața ochilor curioși; îi veni imediat ideea să se pregătească de un posibil "atac".

He remembered an old legend about vampires who could hide in front of curious eyes; he immediately got the idea to prepare for a possible "attack."

Ca prin minune, Marin apăru dintr-o poartă umbroasă, acum costumat într-un mantaua neagră, ce i-a dăruit-o un actor în timpul unei reprezentații.

As if by magic, Marin appeared from a shadowy gate, now dressed in a black cloak given to him by an actor during a performance.

Întâlnirea lor, desigur, era complet neașteptată.

Their encounter, of course, was completely unexpected.

Andrei, receptând doar mantaua lungă și umbra care-i ascundea chipul prietenului, își scoase din rucsac un cățel de usturoi pe care îl avea pentru gustarea de la prânz și, cu o mișcare rapidă, îl aruncă spre Marin.

Andrei, only perceiving the long cloak and the shadow that hid his friend's face, took a bulb of garlic from his backpack, which he had for a snack, and with a quick movement, threw it at Marin.

Marin, surprins de asaltul neașteptat, începu să râdă, scăpând mantaua pe jos.

Marin, surprised by the unexpected assault, began to laugh, dropping the cloak to the ground.

Elena, care surprinsese întregul moment prin lentila aparatului său foto, râdea cu lacrimi.

Elena, who had captured the entire moment through the lens of her camera, was laughing with tears.

Andrei se opri, deodată realizând greșeala sa, și se prăbuși lângă Marin în iarbă, amândoi izbucnind într-un râs molipsitor.

Andrei suddenly stopped, realizing his mistake, and collapsed next to Marin in the grass, both bursting into contagious laughter.

Usturoiul zăcea la pământ, dovada unei confuzii amuzante.

The garlic lay on the ground, evidence of a humorous confusion.

Trecu ceva timp până când s-au liniștit și au hotărât să continue vizita împreună, râzând și rememorând povestea "vampirului" care era, de fapt, doar un prieten jucăuș.

It took some time for them to calm down and they decided to continue their visit together, laughing and reminiscing about the "vampire" who was, in fact, just a playful friend.

În final, cele întâmplate au devenit o amintire veselă, o parte specială a aventurii lor la Castelul Bran și o poveste de spus tuturor acasă.

In the end, what had happened became a cheerful memory, a special part of their adventure at Bran Castle, and a story to tell everyone back home.

Spre seară, mulțumiți și cu inimile pline de bucuria momentelor petrecute împreună, Andrei, Marin și Elena au plecat de la castel.

In the evening, grateful and with hearts full of joy from the moments they had shared together, Andrei, Marin, and Elena left the castle.

Zâmbeau cu toții, legând între ei o amintire plină de farmec și umor, pe care cu siguranță nu o vor uita curând.

They all smiled, tying between them a memory full of charm and humor, which they surely wouldn't forget anytime soon.