În mijlocul munților Carpați, era o dată un sătuc îmbrăcat în sărbătoare.

In the middle of the Carpathian Mountains, there was once a small village dressed in celebration.

Oamenii din sat, inclusiv Ana și Mihai, celebrau un festival tradițional românesc, cu dansuri, muzică și multe costume colorate.

The villagers, including Ana and Mihai, were celebrating a traditional Romanian festival with dances, music, and many colorful costumes.

Ana era o fată veselă, cu ochi sclipitori și un zâmbet mereu pe buze.

Ana was a cheerful girl, with sparkling eyes and a smile always on her lips.

Mihai, prietenul ei cel bun, era cunoscut pentru farsele lui amuzante.

Mihai, her good friend, was known for his amusing pranks.

În ziua festivalului, Mihai a decis să se costumeze într-un urs mare și pufos pentru a încânta copiii din sat.

On the day of the festival, Mihai decided to dress up as a big, fluffy bear to delight the children in the village.

Festivalul era în toi, iar Ana se bucura de muzica vibrantă și de râsete.

The festival was in full swing, and Ana was enjoying the vibrant music and laughter.

Mihai, deghizat în urs, a plecat printre copaci pentru a-și pregăti intrarea triumfală.

Mihai, disguised as a bear, went off among the trees to prepare for his triumphant entrance.

Se tot gândea cum va râde Ana când îl va vedea.

He kept thinking about how Ana would laugh when she saw him.

Dar în pădurea din Carpați, nu ești niciodată singur.

But in the Carpathian forest, you are never alone.

Adevăratul stăpân al pădurii, un urs masiv și frumos, a fost atras de mirosurile festivalului și a ajuns și el în apropierea sătucului, fără ca nimeni să observe.

The true master of the forest, a massive and beautiful bear, was attracted by the scents of the festival and also arrived near the village without anyone noticing.

Ana, care dorea să îl găsească pe Mihai pentru a-i spune cât de mult se bucura, a zărit silueta cunoscută a "ursului" apropiindu-se de marginea pădurii.

Ana, wanting to find Mihai to tell him how much she was enjoying the festival, spotted the familiar silhouette of the "bear" approaching the edge of the forest.

Fără să se gândească de două ori, s-a apropiat, chicotind și vorbind: "Mihai, ce urs mare si pufos ești!

Without thinking twice, she approached, giggling and saying, "Mihai, what a big, fluffy bear you are!

Te-am recunoscut!

I recognized you!"

"Dar în locul răspunsului lui Mihai, un mormăit adânc a făcut ca inima Anei să înghețe.

But instead of Mihai's response, a deep growl made Ana's heart freeze.

Ursul nu era Mihai, ci colosul real al pădurii.

The bear was not Mihai, but the real giant of the forest.

Ana a stat nemișcată, ochii ei larg deschiși privind direct în ochii mari ai ursului.

Ana stood still, her eyes wide open, looking directly into the bear's large eyes.

Ea știa că trebuie să rămână calmă.

She knew she had to remain calm.

În acel moment de tăcere, a auzit râsete și agitație venind dinspre sat - era Mihai, ieșind pe o cărare, cu copiii chițăind în jurul lui.

In that moment of silence, she heard laughter and commotion coming from the village - it was Mihai, emerging on a path, with the children squealing around him.

Auzind zgomotul, ursul a dat din cap și, cu o privire pașnică, a întors spatele și a pornit lent înapoi spre pădure.

Hearing the noise, the bear shook its head and, with a peaceful look, turned around and slowly headed back into the forest.

Ana își regăsi suflul și, în acest timp, Mihai ajunse lângă ea, îndepărtându-și capul costumului.

Ana caught her breath, and at that moment, Mihai reached her, removing his costume head.

"Ana, ești bine?

"Ana, are you okay?"

" o întrebă el îngrijorat.

he asked, concerned.

Cu un zâmbet ușurat, Ana râse și îi explică amestecul de necrederi prin care a trecut.

With a relieved smile, Ana laughed and explained the mix of disbelief she had experienced.

Mihai, uimit de întâmplare, o îmbrățișă strâns.

Mihai, amazed by the incident, hugged her tightly.

Ei au decis să păstreze povestea lor ca un secret între ei și să se bucure împreună de restul serii, împărtășind fericirea și dansul cu toți ceilalți săteni.

They decided to keep their story a secret between them and to enjoy the rest of the evening together, sharing happiness and dance with all the other villagers.

Ana și Mihai au rămas prieteni buni și au povestit mereu cu amuzament despre ziua în care festivalul, costumele și munții Carpați i-au unit într-o aventură neașteptată.

Ana and Mihai remained good friends and always amusedly recounted the day when the festival, the costumes, and the Carpathian Mountains united them in an unexpected adventure.

De atunci, Ana a învățat să facă diferența între un urs adevărat și unul în costum, iar Mihai nu a mai făcut niciodată o farsă atât de periculoasă.

Since then, Ana learned to tell the difference between a real bear and one in a costume, and Mihai never played such a dangerous prank again.

Sărbătoarea a continuat să fie un punct luminos în calendarul satului, iar munții Carpați și-au păstrat misterul și frumusețea.

The celebration continued to be a bright spot on the village's calendar, while the Carpathian Mountains maintained their mystery and beauty.