Într-o toamnă aurie, când frunzele încep să-și schimbe culoarea și vântul aduce cu el șoaptele poveștilor de demult, Ana, Mihai și Elena au decis să viziteze un loc plin de mister și istorie: Castelul Bran.

In a golden autumn, when the leaves begin to change color and the wind brings with it whispers of ancient tales, Ana, Mihai, and Elena decided to visit a place full of mystery and history: Bran Castle.

Chiar dacă era zi, soarele abia reușea să străpungă ceața densă care părea să învăluie castelul vechi, acoperindu-l ca într-o pătură gri.

Even though it was daytime, the sun could barely penetrate the dense fog that seemed to envelop the old castle, covering it like a grey blanket.

În timp ce treceau de poarta masivă de lemn, împodobită cu ornamente complicate, îi urmări un fior pe șira spinării.

As they passed through the massive wooden gate, adorned with intricate ornaments, a shiver ran down their spines.

Ana șopti temătoare: "Aici bântuie duhuri vechi, simt asta.

An apprehensive Ana whispered, "Ancient spirits haunt this place, I can feel it."

"Elena râse ușor și îi zise: "Nu-ți face griji, Ana, sunt doar legende pentru turiști.

Elena chuckled softly and said, "Don't worry, Ana, those are just legends for tourists."

" Mihai, întotdeauna gata de o glumă, adăugă cu un zâmbet: "Și dacă vedem un fantomă, o să-i cer un autograf!

Always ready for a joke, Mihai added with a smile, "And if we see a ghost, I'll ask for an autograph!"

"Se plimbau de colo-colo prin sălile întunecate, admirând armuri vechi și tablouri care spuneau povești despre eroism și iubire.

They wandered through the dark halls, admiring old armor and paintings that told stories of heroism and love.

La un moment dat, într-un colț umbrit al unei incăperi mari, Ana zări o siluetă înghețată în piatră.

At one point, in a shadowy corner of a large room, Ana caught sight of a figure frozen in stone.

Părea atât de reală!

It looked so real!

Era un cavaler în armură completă, doar că nu se mișca deloc.

It was a knight in full armor, except it didn't move at all.

Ana se apropiase de statuie fără să-și dea seama, înghițind în sec, și când și-a ridicat privirea spre fața acestuia, detaliile fine, parcă vii, au făcut-o să scoată un țipăt ascuțit care a ecouat în sălile goale ale castelului.

Ana approached the statue without realizing it, swallowing hard, and when she looked up at its face, the intricate, almost lifelike details made her let out a sharp scream that echoed through the empty halls of the castle.

Mihai și Elena, care se oprise să citească despre una dintre bătăliile renumite ale castelului, alergară imediat spre ea.

Mihai and Elena, who had stopped to read about one of the castle's famous battles, immediately ran to her.

Când o văzură pe Ana, palidă ca moartea, privind statuia cu ochii larg deschiși, izbucniră într-un râs contagios.

When they saw Ana, pale as death, staring wide-eyed at the statue, they burst into contagious laughter.

"Ana," zise Elena, încercând să-și reprime râsul, "este doar o statuie!

"Ana," said Elena, trying to stifle her laughter, "it's just a statue!"

""Ai crezut că e un spectru adevărat?

"Did you think it was a real ghost?"

" întrebă Mihai, ștergându-și lacrimile de râs de pe față.

Mihai asked, wiping the tears of laughter from his face.

Ana roși, dar apoi izbucni și ea în râs, dând din cap.

Ana blushed, but then she also burst into laughter, shaking her head.

"Pare atât de real," murmură, încă mai pulsând de adrenalină.

"It looks so real," she murmured, still pulsating with adrenaline.

Pe măsură ce râsul lor se mai potoli, au decis să continue vizita, promițându-i Anei că vor rămâne împreună de acum încolo, ca să nu mai aibă parte de astfel de surprize.

As their laughter subsided, they decided to continue their visit, promising Ana that they would stick together from now on to avoid such surprises.

În timp ce soarele începea să coboare spre asfințit, iar castelul își schimba culorile în tonuri de aramă și violet, cei trei prieteni au ieșit pe porțile vechi, zâmbind și vorbind despre aventura lor neașteptată.

As the sun began to descend towards the horizon and the castle changed its colors to shades of copper and violet, the three friends left through the old gates, smiling and talking about their unexpected adventure.

Cu toate că Ana fusese speriată de o statuie, înțelese că uneori imaginatia poate da viață inclusiv pietrei, și asta a făcut vizita lor la castel și mai memorabilă.

Although Ana had been frightened by a statue, she understood that sometimes imagination can bring even stone to life, making their visit to the castle even more memorable.

În mașina care îi ducea spre casă, Ana se gândea că avea acum o poveste proprie de spus – despre ziua în care un cavaler de piatră i-a jucat o farsă care a făcut-o să țipe într-un castel vechi de secole.

In the car taking them home, Ana thought that she now had her own story to tell – about the day a stone knight played a prank on her and made her scream in a centuries-old castle.