Într-o seară rece și înnorată, când vânturile suflau puternic peste colinele înalte ale Transilvaniei, un tânăr pe nume Andrei își făcea drum către faimosul Castel Dracula.

On a cold and cloudy evening, when the winds were blowing strongly over the high hills of Transylvania, a young man named Andrei made his way towards the famous Dracula Castle.

Curajos și plin de aventură, Andrei plecase în această călătorie singur, deși toate poveștile pe care le auzise vorbeau de misterul și pericolele ce pândesc în umbrele vechiului castel.

Brave and adventurous, Andrei had embarked on this journey alone, despite all the stories he had heard about the mystery and dangers lurking in the shadows of the old castle.

Andrei ajunse la castel la lăsarea serii, când ultimele raze de soare se topeau în întunericul nopții.

Andrei arrived at the castle as night fell, when the last rays of sunlight melted into the darkness of the night.

Poarta masivă din fier se deschise lent, scârțâind sub greutatea ei, dezvăluind curțile părăsite ale castelului.

The massive iron gate slowly opened, creaking under its weight, revealing the deserted courtyards of the castle.

Trecând pragul, tânărul simți un fior rece pe șira spinării, dar curiozitatea îl mâna mai departe.

Crossing the threshold, the young man felt a cold shiver down his spine, but his curiosity drove him further.

Pășind printr-o sală mare, cu pânzele de păianjen atârnând de pe candelabre, Andrei ajunse într-o încăpere ce părea de odinioară dormitorul nobililor.

Stepping into a large hall, with cobwebs hanging from the chandeliers, Andrei entered a room that seemed to be the former bedroom of nobles.

În centru trona un sicriu închis cu sculpturi detaliate, strălucind în lumina palidă a lunii care se strecura prin fereastra înaltă.

In the center sat a coffin adorned with intricate carvings, gleaming in the pale moonlight streaming through the tall window.

Fără să știe căciestea ascundea un secret întunecat și nu era doar un butoi de zestre, Andrei decis să se așeze pe el, crezând că e un dulap vechi, somptuos.

Unaware that the chest held a dark secret and was not just an old, sumptuous wardrobe, Andrei decided to sit on it, thinking it was an antique chest.

Cu toată grijă își puse palmele pe lemnul întunecat și încerca să își echilibreze greutatea ca să nu strice "comoara" antică.

Carefully placing his hands on the dark wood, he tried to balance his weight to avoid damaging the "ancient treasure."

În clipa în care Andrei se așeză, mecanismele vechi de blocare ale sicriului cedaseră și capacul se deschise brusc cu un zgomot asurzitor.

The moment Andrei sat down, the old locking mechanisms of the coffin gave way, and the lid suddenly opened with a deafening noise.

Sufletul îi îngheță când, drept în față, ochii lui întâlniră două ochi roșii și sclipitori care îl priveau fix.

His soul froze when, right in front of him, his eyes met two red and gleaming eyes staring at him.

Acela nu era o comoară, ci mormântul nemișcat al unui creatură veche de timpuri: un vampir adevărat.

That was not a treasure, but the motionless tomb of an ancient creature: a true vampire.

Andrei nu avu timp să gândească, pentru că ființa întunecată ieși brusc din sicriu cu un șuierat ce răzbată prin aerul rece.

Andrei didn't have time to think, because the dark being suddenly emerged from the coffin with a hiss cutting through the cold air.

Andrei se rostogoli înapoi, simțind cum inima îi bate nebunește în piept și căutând disperat o cale de fugă.

Andrei rolled back, feeling his heart pounding wildly and desperately seeking a way to escape.

Însă, spre uimirea lui, creatura se opri brusc și un zâmbet straniu îi apăru pe buze.

However, to his surprise, the creature abruptly stopped and a strange smile appeared on its lips.

"Timid, nu?

"Timid, aren't you?"

" vorbi ea cu o voce care părea să vină din adâncul pământului, dar care avea și un ton de amuzament.

it spoke with a voice that seemed to come from the depths of the earth, but also carried a tone of amusement.

Andrei, pierzându-și spaima pentru o clipă, înțelese că ființa nu era interesată să îi facă rău, ci doar să îl sperie puțin.

Andrei, momentarily losing his fear, understood that the creature was not interested in harming him, but only in giving him a little scare.

Vampirul se numea Vlad și îi povesti lui Andrei cum vremurile se schimbasera și acum era mai mult un păzitor al poveștilor decât un prădător.

The vampire's name was Vlad, and he told Andrei how times had changed and now he was more of a guardian of stories than a predator.

După ce își împărtăși poveștile și câteva râsete, Vlad îl conduse pe Andrei spre ieșirea din castel, dându-i binecuvântarea sa și avertizându-l să nu mai judece lucrurile după aparențe.

After sharing his stories and a few laughs, Vlad led Andrei to the exit of the castle, giving him his blessing and warning him not to judge things by their appearances.

Andrei părăsi castelul cu o poveste incredibilă de spus și cu înțelepciunea că adevăratele comori nu sunt mereu cele pe care le poți atinge, ci cele pe care le trăiești.

Andrei left the castle with an incredible story to tell and the wisdom that true treasures are not always the ones you can touch, but the ones you experience.

În noaptea aceea, Andrei învățase prețul curiozității dar și faptul că aventura poate lua forme neașteptate.

That night, Andrei learned the price of curiosity, but also that adventure can take unexpected forms.