Într-o zi însorită de primăvară, trei prieteni hotărâră să plece într-o aventură la Castelul Bran, locul plin de mister și istorie.

On a sunny spring day, three friends decided to go on an adventure to Bran Castle, a place full of mystery and history.

Andrei, un băiat curios și plin de energie, Irina, prietena lui veselă și mereu gata de distracție, și Vlad, cel calm și calculat.

Andrei, a curious and energetic boy, Irina, his cheerful and always ready for fun friend, and Vlad, the calm and calculated one.

Când intrară în castel, fiecare colț le părea plin de vrăji și povești.

As they entered the castle, every corner seemed filled with spells and stories.

Camerele ascundeau legende, iar coridoarele șopteau secrete vechi.

The rooms hid legends, and the corridors whispered ancient secrets.

Erau fascinați de atmosfera medievală și pășeau cu precauție pe scările de piatră, admirând armura și tapiseriile vechi.

They were fascinated by the medieval atmosphere and walked cautiously up the stone stairs, admiring the old armor and tapestries.

La un moment dat, Andrei zări o figură impozantă, stând într-un colț.

At one point, Andrei spotted an imposing figure standing in a corner.

Era îmbrăcată într-un costum vechi de cavaler și părea atât de real, încât Andrei nu putea să reziste tentației de a începe o conversație.

He was dressed in an old knight's costume and looked so real that Andrei couldn't resist the temptation to start a conversation.

"Salut!

"Hello!

Te admir pentru costumul tău", spuse Andrei cu un zâmbet larg.

I admire your costume," said Andrei with a big smile.

Așteptă răspunsul, dar figura rămase nemișcată, tăcută.

He waited for a response, but the figure remained motionless and silent.

Andrei încercă din nou, ridicând vocea, "Este grozav să vezi pe cineva păstrând vie istoria castelului!

Andrei tried again, raising his voice, "It's great to see someone keeping the castle's history alive!"

"Irina și Vlad, care pândiseră scena de la distanță, izbucniră în râs.

Irina and Vlad, who had been watching the scene from a distance, burst into laughter.

Andrei se întoarse confuz, fără să înțeleagă ce era atât de amuzant.

Confused, Andrei turned back, not understanding what was so funny.

Fusese convins că vorbește cu unul dintre actorii ce interpretau personaje istorice pentru turiști.

He was convinced he was talking to one of the actors portraying historical characters for tourists.

Văzând mirarea și ușoara jenă de pe chipul prietenului lor, Irina îi explică, încercând să-și stăpânească hohotele de râs, că "cavalerul" cu care încerca să converseze era de fapt o figură de ceară, nu o persoană reală.

Seeing their friend's confusion and mild embarrassment, Irina explained, trying to control her laughter, that the "knight" he was trying to converse with was actually a wax figure, not a real person.

Râzând, Vlad adăugă: "Ar putea fi un cavaler legendar, dar comunicarea cu el este cam.

Laughing, Vlad added, "He might be a legendary knight, but communicating with him is a bit...

unidirecțională!

one-way!"

"Andrei se înroși și își dădu seama de situație.

Andrei blushed and realized the situation.

În loc să se supere, el își luă inima în dinți și râse împreună cu prietenii săi.

Instead of getting upset, he took it in stride and laughed along with his friends.

Îi plăcea să fie sursa de amuzament, atâta timp cât toți petreceau un timp minunat împreună.

He enjoyed being the source of amusement, as long as everyone was having a great time together.

Astfel, momentul jenant se transformă într-o amintire distractivă pentru toți trei.

Thus, the awkward moment turned into a fun memory for all three of them.

Continuând vizita, grupul explora camera după cameră, râzând și povestind despre cavalerul de ceară care aproape că prinsese viață.

Continuing their visit, the group explored room after room, laughing and joking about the wax knight that had almost come to life.

La sfârșitul zilei, odată ce părăsiră întunecatele coridoare ale castelului, priveau înapoi cu zâmbete largi, promițând că vor reveni în curând pentru mai multe aventuri.

At the end of the day, once they left the castle's dark corridors behind, they looked back with wide smiles, promising to return soon for more adventures.

Castelul Bran rămase în spate, păzind poveștile și istoria, iar prietenii au plecat, ducând cu ei o poveste amuzantă și un moment pe care niciunul nu-l va uita prea curând.

Bran Castle remained behind, guarding its stories and history, and the friends left, carrying with them a funny tale and a moment that none of them would soon forget.