Era o zi însorită când Ana și Gabriel s-au decis să plece într-o drumeție pe munții Carpați.

It was a sunny day when Ana and Gabriel decided to go on a trek in the Carpathian Mountains.

Cu rucsacurile în spate și o hartă în mâna, prietenii noștri erau plini de entuziasm la gândul aventurii ce-i aștepta.

With their backpacks on their backs and a map in hand, our friends were full of excitement at the thought of the adventure that awaited them.

Ei planificaseră toate detaliile și erau pregătiți pentru orice.

They had planned all the details and were ready for anything.

Totul părea perfect.

Everything seemed perfect.

Soarele se juca printre frunzele copacilor, iar vântul adia ușor, cântând printre ramuri.

The sun played among the leaves of the trees and the wind blew gently, singing through the branches.

Ana era mereu cea care își dorea să exploreze poteci noi, pe când Gabriel era mai precaut, dar mereu de acord să o urmeze pe Ana în ideile ei îndrăznețe.

Ana was always the one who wanted to explore new paths, while Gabriel was more cautious but always willing to follow Ana in her bold ideas.

Înaintau cu veselie, râzând și spunând povești, tocmai când lucrurile au început să ia o întorsătură neașteptată.

They moved forward cheerfully, laughing and telling stories, just when things began to take an unexpected turn.

Deși se credeau experți în cititul hărții, în curând Ana și Gabriel au realizat cu stupoare că nu mai recunosc niciunul dintre reperele pe care ar fi trebuit să le găsească.

Although they thought themselves experts in reading the map, soon Ana and Gabriel realized with alarm that they no longer recognized any of the landmarks they were supposed to find.

S-au oprit pentru moment.

They paused for a moment.

Ana s-a uitat la hartă, apoi în jur, în timp ce Gabriel cerceta cu privirea pădurea densă.

Ana looked at the map, then around, while Gabriel scanned the dense forest with his eyes.

"Gabriel, cred că ne-am rătăcit," spuse Ana cu un fir de îngrijorare în voce.

"Gabriel, I think we're lost," said Ana with a hint of worry in her voice.

Gabriel încercă să rămână calm, dar își dădu seama și el că nu mai știa pe unde sunt.

Gabriel tried to remain calm, but he too realized that he didn't know where they were anymore.

"Hai să păstrăm calmul și să găsim un punct înalt de unde să ne orientăm," propuse el.

"Let's keep calm and find a high point to orient ourselves," he suggested.

Când erau pe punctul de a pornească, au auzit un sunet ciudat, ceva între o mârâială și un blestem.

Just as they were about to set off, they heard a strange sound, something between a grumble and a curse.

Uimiți, își întoarseră privirile și văzură o capră care părea să-i privească amuzată.

Astonished, they turned their gaze and saw a goat that seemed to be amused as it looked at them.

Capra avea un aspect neobișnuit, cu o pată neagră pe frunte în formă de stea.

The goat had an unusual appearance, with a black spot on its forehead in the shape of a star.

Înainta cu grație către ei și, spre surprinderea lor, începu să-i conducă printr-o potecă ascunsă de vederii lor până atunci.

It gracefully approached them and, to their surprise, began to lead them along a path hidden from their view until then.

Ana și Gabriel au decis să urmeze capra, gândindu-se că poate animalul cunoștea drumul mai bine decât ei.

Ana and Gabriel decided to follow the goat, thinking that perhaps the animal knew the way better than they did.

Și așa, după câteva ore de mers pe o potecă abruptă și sălbatică, au ajuns la o poiană unde și-au recunoscut traseul.

And so, after a few hours of walking along a steep and wild path, they arrived at a clearing where they recognized their route.

Capra își întoarse capul spre ei, parcă zâmbind și fără niciun la revedere, dispăru în pădure la fel de misterios cum apăruse.

The goat turned its head towards them, as if smiling, and without a goodbye, disappeared into the woods as mysteriously as it had appeared.

În semn de recunoștință pentru ajutorul neașteptat, Ana și Gabriel au botezat-o pe capră "Mihai", un omagiu către înțelepciunea și ghidarea neașteptată.

In gratitude for the unexpected help, Ana and Gabriel named the goat "Mihai," a tribute to its unexpected wisdom and guidance.

Ana și Gabriel au reușit să se întoarcă la tabăra lor înainte ca întunericul să cadă peste munți.

Ana and Gabriel managed to return to their camp before darkness fell over the mountains.

Au povestit celorlalți despre aventura lor, despre cum s-au rătăcit și cum o capră minunată pe nume Mihai i-a ghidat înapoi pe calea cea bună.

They told the others about their adventure, about how they got lost and how a wonderful goat named Mihai guided them back on the right path.

Seara aceea, în jurul focului, toți au râs și au discutat minute în șir despre ziua plină de peripeții.

That evening, around the fire, everyone laughed and talked endlessly about the eventful day.

Cele întâmplate au devenit o parte din cele mai dragi amintiri de călătorie.

What had happened had become a part of their dearest travel memories.

Ana și Gabriel au învăţat că natura are mereu surprize pentru ei și că, uneori, un ajutor poate veni din locul cel mai neașteptat.

Ana and Gabriel learned that nature always has surprises for them and that sometimes, help can come from the most unexpected place.