Într-o zi însorită de primăvară, Ioana împreună cu prietenii săi, Mihai și Ana, au decis să viziteze faimosul Castel Bran, plini de curiozitate și entuziasm.

On a sunny spring day, Ioana, together with her friends Mihai and Ana, decided to visit the famous Bran Castle, filled with curiosity and excitement.

Castelul se înălța misterios pe deal, cu zidurile vechi și turnurile înalte, așa că cei trei prieteni abia așteptau să descopere toate secretele sale.

The castle rose mysteriously on the hill, with its old walls and tall towers, so the three friends could hardly wait to discover all its secrets.

Ei au cumpărat bilete și au intrat cu grupul de vizitatori.

They bought tickets and entered with the group of visitors.

Ghidul turistic îi purta prin camerele impunătoare, spunându-le povești despre Vlad Țepeș și legendele care îmbrățișau locul.

The tour guide led them through the impressive rooms, telling them stories about Vlad the Impaler and the legends that embraced the place.

Ioana, fascinată de tot ce vedea, se lăsa mereu în urmă, privind cu admirație fiecare mobilă veche și fiecare armură strălucitoare.

Fascinated by everything she saw, Ioana always lagged behind, admiring each piece of old furniture and every shining armor.

Pe când traversau o sală mare plină de manechine de ceară îmbrăcate în costume de epocă, Ioana, cu ochii larg deschiși de uimire, s-a apropiat de o figură îmbrăcată în haine nobiliare.

As they were crossing a large room filled with wax mannequins dressed in period costumes, Ioana, her eyes wide with amazement, approached a figure dressed in noble attire.

Atât de realist era manechinul și atât de absorbită era ea de atmosfera locului, încât Ioana a salutat figura cordial, spunând: "Bună ziua, domnule, vă place și dumneavoastră Castelul?

So realistic was the mannequin and so absorbed was she in the atmosphere of the place, that Ioana greeted the figure cordially, saying, "Good day, sir, do you also like the Castle?"

"Mihai și Ana, care erau câțiva pași înainte, s-au întors să vadă de ce Ioana întârzia și au început să râdă în hohote când au auzit-o vorbind cu manechinul.

Mihai and Ana, who were a few steps ahead, turned to see why Ioana was late and burst into laughter when they heard her talking to the mannequin.

Ioana, roșind ușor când și-a dat seama de eroare, a zâmbit încurcată și le-a spus prietenilor: "Am crezut că e un actor care reprezintă rolul unui nobil!

Blushing slightly when she realized her mistake, Ioana awkwardly smiled and told her friends, "I thought it was an actor playing the role of a noble!"

"Râsul celor doi prieteni a fost contagios, și curând toți din grup priveau spre Ioana, zâmbind cu simpatie.

The laughter of the two friends was contagious, and soon everyone in the group was looking at Ioana, smiling sympathetically.

Ghidul turistic a profitat de moment și a explicat grupului că multe vizite ale Castelului Bran sunt memorabile tocmai prin astfel de momente amuzante.

Taking advantage of the moment, the tour guide explained to the group that many visits to Bran Castle are memorable precisely because of such amusing moments.

Pentru a alunga jena, Ana a sugerat să facă o fotografie împreună cu Ioana lângă manechin, ca amintire a momentului haios.

To dispel the embarrassment, Ana suggested taking a photo with Ioana next to the mannequin as a funny keepsake.

Mihai a propus să adauge și un mic truc: "Haideți să ne prefacem cu toții că manechinul e cu adevărat viu și că ne salută pe fiecare.

Mihai proposed adding a little trick: "Let's all pretend that the mannequin is really alive and that it's greeting each of us."

" Ei și-au pus în practică gluma, iar fotografia a devenit cea mai amuzantă și apreciată amintire a vizitei lor la Castelul Bran.

They put the joke into practice, and the photograph became the most amusing and appreciated memory of their visit to Bran Castle.

La sfârșitul turului, Ioana, Mihai și Ana au părăsit castelul râzând și rememorând întâmplarea.

At the end of the tour, Ioana, Mihai, and Ana left the castle laughing and reminiscing about the incident.

Ioana nu s-a mai simțit stânjenită, ci mândră că a oferit prietenilor ei și celorlalți vizitatori un motiv de veselie într-un loc atât de încărcat de istorie.

Ioana no longer felt embarrassed, but proud that she had provided her friends and the other visitors with a reason for cheer in a place so steeped in history.

Castelul Bran avea acum un loc special în inimile lor, și totul a început cu o simplă neînțelegere între Ioana și un manechin misterios de ceară.

Bran Castle now held a special place in their hearts, and it all started with a simple misunderstanding between Ioana and a mysterious wax mannequin.

Din acel moment, fiecare călătorie împreună avea să fie plină de râsete și amintiri valoroase.

From that moment on, every journey together was to be filled with laughter and valuable memories.