Era o zi însorită când Andrei și prietenele lui, Ana și Cristina, au decis să viziteze Castelul Bran.

It was a sunny day when Andrei and his friends, Ana and Cristina, decided to visit Bran Castle.

Castelul, învăluit în mistere și legende despre vampiri, atrăgea turiști din toată lumea.

The castle, shrouded in mysteries and legends about vampires, attracted tourists from all over the world.

În timp ce umblau prin încăperile întunecate și coridoarele înguste, Andrei era fascinat de istoria și poveștile spuse de ghid.

As they walked through the dark chambers and narrow corridors, Andrei was fascinated by the history and stories told by the guide.

Când au ajuns într-una din salele mari ale castelului, Ana și Cristina se opriră să admire țesăturile vechi de pe pereți, în timp ce Andrei, mereu curios, se plimba prin cameră.

When they reached one of the large rooms of the castle, Ana and Cristina stopped to admire the ancient tapestries on the walls, while Andrei, always curious, strolled around the room.

Deodată, o statuie înfățișând un nobil din vremea de demult îi atrase atenția lui Andrei.

Suddenly, a statue depicting a nobleman from ancient times caught Andrei's attention.

Cu o armură strălucitoare și o privire intensă, statuia părea atât de reală, încât Andrei, ușor distrat, începu să-i vorbească.

With shining armor and an intense gaze, the statue seemed so real that Andrei, slightly distracted, began to speak to it.

"Bună ziua, domnule," îi zise Andrei, "ce povești interesante puteți spune despre locul acesta?

"Good day, sir," Andrei said, "what interesting stories can you tell about this place?"

"Ana și Cristina, văzând scena, începură să râdă în hohote.

Ana and Cristina, seeing the scene, burst into laughter.

Surprins de râsetele lor, Andrei se întoarse și realiză că le vorbise de fapt unei pietre reci.

Surprised by their laughter, Andrei turned around and realized that he had actually been talking to a cold stone.

Andrei, roșu la față dar cu simțul umorului, se alătură râsului lor și spuse: "Se pare că până și cavalerii de piatră știu să păstreze tăcerea, nu?

Blushing but with a sense of humor, Andrei joined in their laughter and said, "It seems that even the stone knights know how to keep quiet, don't they?"

"După această mică aventură, cei trei prieteni au continuat să exploreze castelul, zâmbind la fiecare pas.

After this little adventure, the three friends continued to explore the castle, smiling at every step.

La sfârșitul zilei, în timp ce soarele începea să apună, ei au ieșit din castel cu o poveste amuzantă de spus, hotărâți să-și amintească mereu ziua când Andrei a încercat să facă conversație cu o statuie.

At the end of the day, as the sun began to set, they left the castle with a funny story to tell, determined to always remember the day when Andrei tried to start a conversation with a statue.