În inima munților Carpați, acolo unde legendele îmbrățișează realitatea, se înalță impunător Castelul Bran, o fortăreață învăluită în mister.

In the heart of the Carpathian mountains, where legends embrace reality, stands the imposing Bran Castle, a fortress shrouded in mystery.

Într-o zi însorită de primăvară, Andrei și Elena au decis să viziteze acest loc încărcat de istorie.

On a sunny spring day, Andrei and Elena decided to visit this historically rich place.

Andrei era un tânăr curajos și plin de energie, mereu gata de aventură.

Andrei was a brave and energetic young man, always ready for adventure.

Elena, prietena lui, era o fată veselă și plină de viață, mereu cu zâmbetul pe buze.

Elena, his friend, was a cheerful and lively girl, always with a smile on her face.

Împreună au pornit prin sălile vechi ale castelului, admirând armurile strălucitoare și tapiseriile vechi de secole.

Together, they walked through the old halls of the castle, admiring the shiny armors and centuries-old tapestries.

La un moment dat, într-o cameră mai întunecată, Andrei a zărit o figură într-o încăpere.

At one point, in a darker room, Andrei spotted a figure in a chamber.

Era îmbrăcată în straie de epocă, stând nemișcată lângă un șemineu impunător.

Dressed in period attire, it stood motionless next to an imposing fireplace.

Convins că este vorba despre o statuie de ceară, Andrei nu a ezitat și s-a apropiat zâmbind, pregătindu-se să își facă un selfie cu „sculptura”.

Convinced it was a wax statue, Andrei approached with a smile, ready to take a selfie with the "sculpture."

Cu telefonul în mână și un zâmbet larg pe față, Andrei a întins brațul spre figura istorică, moment în care aceasta a clipit surprinsă.

With his phone in hand and a wide smile on his face, Andrei reached out toward the historic figure, at which point it blinked in surprise.

Andrei a sărit în spate, telefonul i-a zburat din mână și s-a auzit un hohot de râs cristalin.

Startled, Andrei jumped back, his phone slipping from his hand, and a crystal-clear laughter filled the room.

Era Elena, care și-a dat seama că de fapt acel personaj era un actor, îmbrăcat în haine de epocă, și nu o statuie de ceară.

It was Elena, who realized that the character was actually an actor in period clothing, not a wax figure.

Roșu la față, dar cu un spirit nezdruncinat, Andrei a început să râdă și el de întâmplare, iar actorul s-a amuzat de curajul băiatului.

Embarrassed but undeterred, Andrei laughed at the situation, and the actor enjoyed the boy's courage.

Acest incident i-a unit și mai mult pe cei doi prieteni, care au continuat să exploreze castelul, povestind cele întâmplate oricui dorea să asculte aventura lor.

This incident brought the two friends even closer, as they continued to explore the castle, recounting their adventure to anyone who wanted to listen.

În cele din urmă, după o zi plină de râsete și descoperiri, Andrei și Elena au plecat de la Castelul Bran, cu o poveste memorabilă despre ziua în care un cavaler de demult a fost confundat cu o figură de ceară.

Finally, after a day filled with laughter and discoveries, Andrei and Elena left Bran Castle, with a memorable story about the day a knight of old was mistaken for a wax figure.

Această zi a rămas în inimile lor ca o amintire veselă a prieteniei și curajului de a greși, dar și a râde de greșeli împreună.

This day remained in their hearts as a cheerful memory of friendship and the courage to make mistakes, as well as to laugh at those mistakes together.