Într-o dimineață cu soare argintiu, dealurile verzi din jurul Castelului Bran erau îmbrăcate în mister și frumusețe.

On a morning with silver sunshine, the green hills around Bran Castle were cloaked in mystery and beauty.

Andrei, un tânăr curajos și aventurier, pasionaț de istorie și legende, decide să viziteze faimosul castel, locul unde legenda lui Dracula prindea aripi.

Andrei, a brave and adventurous young man passionate about history and legends, decided to visit the famous castle, the place where the legend of Dracula took flight.

Castelul se înălța mândru și tainic pe stâncă, iar gândul că va păși pe coridoarele unde se spune că ar fi umblat însuși Vlad Țepeș îi acceleră bătăile inimii.

The castle proudly and mysteriously rose on the rock, and the thought of treading the corridors where Vlad the Impaler himself was said to have walked quickened Andrei's heartbeats.

Andrei era singur, câțiva turiști se mai afiau pe acolo, dar el prefera să exploreze locurile în ritmul său propriu.

Andrei was alone; there were a few tourists around, but he preferred to explore at his own pace.

În timp ce admira o curte interioară a castelului, un zgomot mic și repetat îi captează atenția.

While admiring an inner courtyard of the castle, a small, repetitive noise caught his attention.

Era un câine mic, cu blana cărămizie și ochi mari și negri ce străluceau ca două mărgele.

It was a small dog, with brick-red fur and big black eyes that shone like two beads.

Animalul se juca fericit, sărind și alergând în cerc.

The animal was happily playing, jumping and running in circles.

Andrei, care își pierduse recent câinele, simți un val de afecțiune pentru patruped și nu putu rezista.

Andrei, who had recently lost his dog, felt a wave of affection for the pup and couldn't resist.

Se aplecă și începu să-l mângâie, spunându-i cât de frumos este.

He leaned down and began to stroke it, telling it how beautiful it was.

În clipa aceea, o voce cristalină îi tulbură liniștea.

At that moment, a clear voice disturbed the peace.

Era Elena, proprietara câinelui.

It was Elena, the dog's owner.

Avea părul negru ca noaptea și ochii albaștri, și venea în pas grăbit către ei.

She had hair as black as the night and blue eyes, and she was coming towards them in a hurried pace.

Andrei își dădu seama brusc că făcuse o greșeală.

Andrei suddenly realized he had made a mistake.

"Scuze, nu știam că are stăpân," se grăbi Andrei să spună, simțindu-se puțin jenat.

"Sorry, I didn't know he had an owner," Andrei hurriedly said, feeling a little embarrassed.

Elena zâmbi cald și îi spuse: "Nu e nicio problemă.

Elena smiled warmly and said, "It's no problem.

Se numește Puf, iar noi doi venim des aici.

His name is Puf, and we come here often.

Iubește libertatea acestui loc, la fel ca mine.

He loves the freedom of this place, just like me."

"De acolo, totul deveni mai ușor.

From there, everything became easier.

Începură să vorbească și descoperiră că au multe în comun, inclusiv dragostea pentru istorie și mister.

They started talking and discovered they had a lot in common, including a love for history and mystery.

Andrei, care venise în căutarea unor povești despre fantome și legende, găsi o prietenă.

Andrei, who had come in search of stories about ghosts and legends, found a friend.

În timpul acelei zile, Andrei și Elena vizitară împreună toate colțurile castelului, povestind despre trecut și râzând la glumele pe care le schimbau.

During that day, Andrei and Elena visited every corner of the castle together, talking about the past and laughing at the jokes they exchanged.

Puf, fericit, alerga între ei sau mergea cuminte alături, completând tabloul.

Puf, happy, ran between them or walked quietly beside them, completing the picture.

La ceasul despărțirii, în lumina amurgului ce îmbrăca castelul în nuanțe de visiniu, Andrei și Elena schimbară numerele de telefon și promiseră să se revadă curând.

At the hour of parting, in the twilight that dressed the castle in shades of crimson, Andrei and Elena exchanged phone numbers and promised to meet again soon.

Era clar că o simplă confuzie dăduse naștere unei frumoase prietenii.

It was clear that a simple confusion had given rise to a beautiful friendship.

Andrei plecă de la Bran cu gândul la următoarea întâlnire și cu o inimă plină de bucurie.

Andrei left Bran with thoughts of the next meeting and a heart full of joy.

Și așa, castelul Bran, martor al atâtor povești, mai scria în cărțile sale o întâmplare plăcută și neașteptată.

And so, Bran Castle, witness to so many stories, added another pleasant and unexpected occurrence to its history books.