În inima munților Carpați se înălța măreț Castelul Bran.

In the heart of the Carpathian mountains stood the majestic Bran Castle.

Acolo, frumoasa Ana, o tânără curioasă și aventuroasă, pornea în explorarea misterioaselor coridoare și încăperi ale castelului.

There, the beautiful Ana, a young curious and adventurous woman, set out to explore the mysterious corridors and rooms of the castle.

Era o zi însorită, dar în interiorul zidurilor vechi, luminile erau slabe și umbrele lungi.

It was a sunny day, but inside the old walls, the lights were dim and the shadows were long.

Ana pasă timid pe sub arcadele de piatră, cu pași apăsați de ecoul propriei respirații.

Ana timidly walked under the stone arches, her steps accentuated by the echo of her own breathing.

Inima îi bătea puternic, și ea privea în stânga și în dreapta, așteptând să se întâmple ceva neașteptat.

Her heart was beating strongly as she looked left and right, waiting for something unexpected to happen.

Deodată, auzi un zgomot ciudat, un fel de tânguire, care venea dintr-o încăpere apropiată.

Suddenly, she heard a strange noise, a kind of moaning coming from a nearby chamber.

Ana îngheță pe loc - știa poveștile despre fantomele care bântuie castelul legendar și își dorea mai puțin ca niciodată să întâlnească una.

Ana froze in place - she knew the stories about the ghosts that haunt the legendary castle, and she wanted less than ever to encounter one.

Încet, cu pași mărunți, se apropiă de ușa întredeschisă de unde venea zgomotul.

Slowly, with small steps, she approached the half-open door where the noise was coming from.

Și atunci îl văzu - o siluetă lungă și palidă, tremurândă în semiîntuneric.

And then she saw it - a long, pale silhouette trembling in the semi-darkness.

Ana își ținu respirația, cu ochii mari de spaimă.

Ana held her breath, her eyes wide with fear.

Silueta se mișcă, iar ea scoase un țipăt scurt.

The silhouette moved, and she let out a short scream.

Dar înainte să poată fugi, auzi o voce cunoscută.

But before she could run, she heard a familiar voice.

- Ana?

- Ana?

Ce faci aici?

What are you doing here?

Sunt eu, Cristian!

It's me, Cristian!

Era doar prietenul ei, Cristian, cel care se ascunsese să-i facă o farsă.

It was just her friend, Cristian, who had hidden to play a prank on her.

El încercase să imite un fantomă, dar în lumina slabă a castelului, gluma lui păru mult prea reală pentru Ana.

He had tried to imitate a ghost, but in the dim light of the castle, his joke seemed all too real to Ana.

Când își veni în fire și înțelese ceea ce se întâmpla, Ana începu să râdă.

When she regained her composure and understood what was happening, Ana began to laugh.

Cristian se alătură imediat, și râsul lor umplu coridoarele pietroase.

Cristian immediately joined in, and their laughter filled the stone corridors.

Explicația era simplă: el sosise puțin mai devreme la castel și hotărâse să exploreze, până când veni ideea de a-i face o surpriză Anei.

The explanation was simple: he had arrived a little earlier at the castle and had decided to explore until he got the idea to surprise Ana.

După ce se calmară, ei hotărâră să continue explorarea Castelului Bran împreună, dar de data aceasta erau mai relaxați și mai atenți unul la celălalt, hotărâți să nu se mai sperie inutil.

After they calmed down, they decided to continue exploring Bran Castle together, but this time they were more relaxed and attentive to each other, determined not to be unnecessarily scared.

Prin râs și voie bună, ziua la Castelul Bran deveni o amintire frumoasă pentru amândoi, plină de aventură și umor.

Through laughter and good cheer, the day at Bran Castle became a beautiful memory for both, full of adventure and humor.

Ana și Cristian părăsiră castelul nu cu povești de fantome, ci cu o nouă poveste despre o prietenie întărită prin glume și sperieturi neașteptate.

Ana and Cristian left the castle not with ghost stories, but with a new tale of a friendship strengthened by jokes and unexpected frights.