Într-o zi însorită de primăvară, trei prieteni, Andrei, Elena și Cristina, au decis să viziteze faimosul Castel Bran.

On a sunny spring day, three friends, Andrei, Elena, and Cristina, decided to visit the famous Bran Castle.

Se zvonea că acesta ar fi fost sursa de inspirație pentru castelul contelui Dracula și asta îi făcea și mai curioși să exploreze fiecare colț întunecat.

Rumors suggested that it had been the inspiration for Count Dracula's castle, making them even more curious to explore every dark corner.

Andrei era cel mai entuziasmat.

Andrei was the most enthusiastic.

Își imaginase deja coridoarele umbroase și sălile imense, pline de taine.

He had already pictured the shadowy corridors and immense halls, full of secrets.

Elena și Cristina râdeau în hohote de încântarea lui neînfrânată.

Elena and Cristina laughed heartily at his unrestrained excitement.

Când au ajuns la castel, primele lor pași i-au purtat într-o sală mare, plină de armuri și statui care păreau să-și păstreze poveștile din vremurile de demult.

When they arrived at the castle, their first steps led them into a large hall filled with armor and statues that seemed to preserve their tales from ancient times.

Andrei era atât de captivat, încât abia observa unde mergea.

Andrei was so captivated that he barely noticed where he was going.

La un moment dat, s-a oprit în fața unei statui foarte realiste a unui cavaler în armură.

At one point, he stopped in front of a very realistic statue of a knight in armor.

Îl privea atât de intens, încât uită că nu era o persoană vie și a început să-i vorbească.

He gazed at it so intensely that he forgot it wasn't a living person and began to speak to it.

„Bună ziua, domnule cavaler!

"Good day, Sir Knight!

Credeți că acest castel are cu adevărat fantome?

Do you believe this castle truly has ghosts?"

” întrebă Andrei cu o voce joasă, așteptând un răspuns.

Andrei asked in a hushed voice, waiting for a response.

Elena și Cristina, care urmăreau întreaga scenă, nu-și mai puteau stăpâni râsul.

Elena and Cristina, who were watching the entire scene, couldn't contain their laughter.

Îl priveau pe Andrei cum discuta serios cu statuia, fără să-și dea seama de greșeala lui.

They watched Andrei as he earnestly conversed with the statue, unaware of his mistake.

După câteva momente în care Andrei încă aștepta un răspuns de la statuie, și-a dat seama de ce râdeau prietenele lui și a început să râdă și el.

After a few moments of Andrei still waiting for a response from the statue, he realized why his friends were laughing and began laughing as well.

„Vai de mine, am crezut cu adevărat că e viu!

"Oh dear, I truly thought it was alive!"

” spuse el, roșind de jenă.

he said, blushing with embarrassment.

Elena a venit lângă el și, punându-și mâna pe umăr, a zis: „Nu-ți face griji, Andrei.

Elena came beside him and, putting her hand on his shoulder, said, "Don't worry, Andrei.

Castelul acesta este atât de magic, că oricine ar putea să facă aceeași greșeală!

This castle is so magical that anyone could make the same mistake!"

”Cristina, care încă chicotea, a adăugat: „Măcar acum avem o poveste bună de spus prietenilor când ne întoarcem acasă!

Cristina, who was still giggling, added, "At least now we have a good story to tell our friends when we get back home!"

”Restul vizitei la castel a fost plin de râsete și glume între prieteni, iar Andrei nu a mai confundat niciun obiect cu o persoană.

The rest of the visit to the castle was filled with laughter and jokes among the friends, and Andrei did not mistake any object for a person again.

Au explorat împreună fiecare cameră și povestire despre Castelul Bran, cu o nouă apreciere pentru istoria și legendele sale.

They explored every room and tale about Bran Castle together, with a newfound appreciation for its history and legends.

La sfârșitul zilei, în timp ce soarele apunea pe cerul brumos al Transilvaniei, Andrei, Elena și Cristina au plecat de la castel cu o amintire de neuitat și o poveste amuzantă despre cum chiar și cei mai curajoși pot fi păcăliți de umbrele și ecourile trecutului.

At the end of the day, as the sun set in the beautiful Transylvanian sky, Andrei, Elena, and Cristina left the castle with an unforgettable memory and a humorous story about how even the bravest can be fooled by the shadows and echoes of the past.

Prietenia lor se întețise, iar Castelul Bran rămăsese în inimile lor ca un loc plin de mister și râs.

Their friendship had deepened, and Bran Castle remained in their hearts as a place full of mystery and laughter.