În inima Transilvaniei, unde culmile munților se întretaie cu poveștile străvechi, se ridică măreț Castelul Bran.

Deep in the heart of Transylvania, where the peaks of the mountains intersect with ancient tales, the majestic Bran Castle stands tall.

Era tocmai locul pe care Andrei și prietena sa, Elena, îl puseseră pe lista lor de aventuri de neuitat.

It was precisely the place that Andrei and his girlfriend, Elena, had put on their list of unforgettable adventures.

Într-o dimineață rece de toamnă, soarele strălucea timid printre norii cenușii, iar Andrei și Elena, cu pași repezi, treceau podul vechi al castelului, pregătindu-se de o vizită pe care nu aveau să o uite prea curând.

On a cold autumn morning, the sun was timidly shining through the grey clouds, and Andrei and Elena, with quick steps, crossed the old bridge of the castle, preparing for a visit they wouldn't soon forget.

Elena era fascinată de istorie, iar Andrei adora să fotografieze fiecare colțișor de poveste.

Elena was fascinated by history, and Andrei loved to photograph every corner of the storybook castle.

Castelul era viu, tunelurile șopteau legende, iar zidurile păstrau ecoul vremurilor de demult.

The castle was alive; the tunnels whispered legends, and the walls preserved the echoes of bygone eras.

În timpul vizitei, grupul de turiști din care făceau parte ajunse în sala tronului.

During the visit, the group of tourists they were part of reached the throne room.

Ghidul, un bărbat înalt cu o ținută elegantă, își continua prezentarea, când Andrei, văzându-l pe omul bine îmbrăcat cu un călău, îi șopti entuziasmat Elenei: „Uite ce actori autentici au aici pentru atmosferă!

The guide, a tall man dressed elegantly, continued his presentation, when Andrei, seeing the well-dressed man with an executioner, excitedly whispered to Elena, "Look at the authentic actors they have here for atmosphere!

Arată chiar ca un nobil din secolul al XVI-lea!

He looks just like a nobleman from the 16th century!

Hai să facem o poză cu el!

Let's take a picture with him!"

”Elena, mai rezervată, a încercat să îl oprească pe Andrei, dar el, purtat de valul emoției, a mers deja spre ghid și, cu un zâmbet larg, l-a întrebat cu sinceritate: „Pot să fac o poză cu tine, te rog?

Elena, more reserved, tried to stop Andrei, but carried away by emotion, he had already approached the guide and, with a broad smile, sincerely asked, "Can I take a picture with you, please?

Îmi place mult cum ești costumat!

I really like how you're dressed!"

”Ghidul, surprins, se opri din povestit și se uită nedumerit la Andrei.

The guide, surprised, stopped telling the story and looked bewildered at Andrei.

Restul grupului începu să chicotească, iar unii își scoteau telefoanele pentru a surprinde momentul.

The rest of the group began to chuckle, and some took out their phones to capture the moment.

Andrei simți că se încălzește la față și înțelese că a făcut o greșeală amuzantă.

Andrei felt his face warming up and realized he had made a funny mistake.

Cu toate acestea, ghidul rânji și, intrând în spiritul jocului, a acceptat să facă poza.

Nevertheless, the guide grinned and, getting into the spirit of the game, agreed to take the photo.

„Desigur”, a spus el, „dar după aceea vă invit să ascultați restul poveștii castelului.

"Of course," he said, "but afterwards I invite you to listen to the rest of the castle's story.

Sunt aici nu pentru selfie-uri, ci pentru a vă împărtăși istoria acestui loc magic.

I'm here not for selfies, but to share the history of this magical place with you."

”Toți râseră și atmosfera se destinsese.

Everyone laughed, and the atmosphere relaxed.

Andrei îi mulțumi ghidului și se alătură din nou grupului.

Andrei thanked the guide and rejoined the group.

Elena încă mai râdea șoptit.

Elena was still quietly laughing.

Restul vizitei trecu fără alte peripeții, iar cei doi tineri ascultară fascinați întreaga poveste a castelului.

The rest of the visit passed without any other adventures, and the two young people listened fascinated to the entire story of the castle.

La finalul vizitei, Andrei și Elena au părăsit Castelul Bran cu o amintire neașteptată și o poză specială cu „nobilul” lor.

At the end of the visit, Andrei and Elena left Bran Castle with an unexpected memory and a special photo with "their nobleman."

Andrei învățase că unele lucruri pot fi mai mult decât par la prima vedere, iar Elena nu va uita niciodată ziua în care prietenul ei a reușit să facă să râdă întregul grup de turiști.

Andrei had learned that some things can be more than they seem at first glance, and Elena would never forget the day her friend had made the whole group of tourists laugh.

Când se îndepărtau de silueta castelului, se întoarseră o dată să privească în urmă și se promiseră că vor reveni într-o zi să redescopere magia acestui loc încărcat de istorie.

As they walked away from the silhouette of the castle, they turned around once to look back and promised each other that they would return one day to rediscover the magic of this historically charged place.