Într-o zi răcoroasă de toamnă, soarele își trimitea razele aurii peste dealurile înverzite din Brașov.

On a cool autumn day, the sun cast its golden rays over the green hills of Brașov.

Andrei, Elena și Mihai se îndreptau spre casa părintească.

Andrei, Elena, and Mihai were heading towards their childhood home.

După ani de zile, familia urma să se reunească.

After many years, the family was about to reunite.

Fiecare pas pe drumul cunoscut le aducea aminte de copilărie.

Each step on the familiar path reminded them of their childhood.

Ajunși în fața casei, Andrei privi grădina.

Reaching the house, Andrei looked at the garden.

Florile bătrânei bunici încă stăteau mândre pe marginea aleii.

The old grandmother's flowers still stood proudly along the path.

Mihai zâmbi și îi arătă Elenei banca veche unde își petreceau serile copilăriei.

Mihai smiled and pointed out to Elena the old bench where they spent their childhood evenings.

Elena bătu ușor la ușă.

Elena knocked gently on the door.

Mama lor deschise ușa cu lacrimi în ochi.

Their mother opened it with tears in her eyes.

Îi îmbrățișă pe rând.

She hugged them one by one.

Casa era caldă și primitoare, mirosind a plăcintă cu mere.

The house was warm and welcoming, smelling of apple pie.

La masa de seară, toți povesteau cu drag.

At the dinner table, everyone shared stories fondly.

Mama vorbea despre vremea în care erau mici.

Their mother talked about when they were little.

Andrei aduse vorba despre pățaniile sale din școală.

Andrei spoke about his school antics.

Mihai recunoscu că îi fusese dor de zilele petrecute împreună.

Mihai admitted he had missed the days spent together.

Elena își aminti de verile petrecute în grădină culegând zmeură.

Elena remembered summers spent in the garden picking raspberries.

Timpul trecea repede în casa părintească.

Time flew by in the family home.

Andrei își privi frații.

Andrei looked at his siblings.

Se gândea că, deși viața i-a dus în locuri diferite, legătura lor rămânea puternică.

He thought that, although life had taken them to different places, their bond remained strong.

Seara, la lumina focului din șemineu, mama le spuse o poveste.

In the evening, by the light of the fireplace, their mother told them a story.

Glasul ei calm și blând îi liniștea, amintindu-le de nopțile plăcute ale copilăriei.

Her calm and gentle voice soothed them, reminding them of the pleasant nights of their childhood.

După multe ore de povești și râsete, familia Hotărârea să facă din revederea aceasta o tradiție anuală.

After many hours of stories and laughter, the family decided to make this reunion an annual tradition.

Zâmbind, Andrei, Elena și Mihai știau că, indiferent de vreme, Brașovul va fi mereu acasă.

Smiling, Andrei, Elena, and Mihai knew that, regardless of the weather, Brașov would always be home.

Și astfel, într-o toamnă frumoasă, o familie s-a regăsit după ani de distanță.

And so, on a beautiful autumn day, a family found each other again after years apart.

Paxbi primaria casei părintești strălucea din nou de fericire.

The yard of the childhood home shone once more with happiness.