În centrul orașului Brașov, într-o clădire veche cu acoperiș roșu și geamuri mari, se afla un restaurant tradițional românesc.

In the center of Brașov, in an old building with a red roof and large windows, there was a traditional Romanian restaurant.

Acolo, Mihai, Anca și Ion lucrau împreună.

There, Mihai, Anca, and Ion worked together.

Erau colegi buni și prieteni.

They were good colleagues and friends.

Mihai era bucătarul șef.

Mihai was the head chef.

Îi plăcea să gătească ciorbă de burtă și sarmale.

He loved cooking tripe soup and stuffed cabbage rolls.

Făcea totul cu dragoste.

He did everything with love.

Anca era ospătăriță.

Anca was the waitress.

Întotdeauna avea un zâmbet pe față când aducea mâncarea la masă.

She always had a smile on her face when she brought food to the table.

Ion era ajutor de bucătar.

Ion was the kitchen assistant.

Tăia legume și pregătea ingredientele pentru Mihai.

He chopped vegetables and prepared ingredients for Mihai.

Într-o zi, restaurantul era foarte aglomerat.

One day, the restaurant was very crowded.

Era un festival în Brașov și toți vizitatorii veneau să mănânce la ei.

There was a festival in Brașov, and all the visitors came to eat at their place.

Mihai pregătea ciorbele, Anca lua comenzi și Ion alerga între bucătărie și frigider.

Mihai was preparing the soups, Anca was taking orders, and Ion was running between the kitchen and the refrigerator.

Dar la un moment dat, ceva nu mergea bine.

But at one point, something went wrong.

Lipsea o ingredientă importantă: usturoiul.

An important ingredient was missing: garlic.

Fără usturoi, ciorba de burtă nu avea același gust.

Without garlic, the tripe soup didn't have the same taste.

Mihai îi spuse lui Ion:– Ion, repede!

Mihai said to Ion: – Ion, quickly!

Du-te la piață și adu usturoi.

Go to the market and get some garlic.

Este foarte important.

It’s very important.

Ion luă o geantă și ieși în grabă din restaurant.

Ion grabbed a bag and rushed out of the restaurant.

Piața era aproape, dar plină de oameni.

The market was nearby but full of people.

Ion se strecură printre tarabe și găsi un vânzător cu usturoi.

Ion squeezed through the stalls and found a vendor with garlic.

Cumpără repede și se întoarse la restaurant.

He quickly bought some and rushed back to the restaurant.

Mihai era nerăbdător.

Mihai was impatient.

Vedea deja că ciorba fără usturoi era prea fadă.

He could already tell that the soup without garlic was too bland.

Când Ion se întoarse, Mihai spuse:– Bravo, Ion!

When Ion returned, Mihai said: – Well done, Ion!

Acum putem continua.

Now we can continue.

Ion aduse usturoiul lui Mihai.

Ion handed the garlic to Mihai.

Mihai îl tăie rapid și îl puse în ciorbă.

Mihai quickly chopped it and added it to the soup.

Aroma puternică de usturoi se răspândi în toată bucătăria.

The strong aroma of garlic spread throughout the kitchen.

Anca simți mirosul și zâmbi.

Anca smelled it and smiled.

– Acum va fi perfect!

– Now it will be perfect!

După câteva ore, toți clienții au fost serviți.

After a few hours, all the customers had been served.

Anca aduse ultima porție de sarmale la o masă mare, unde o familie sărbătorea ceva special.

Anca brought the last batch of stuffed cabbage rolls to a large table, where a family was celebrating something special.

Toți erau fericiți și mulțumiți.

Everyone was happy and satisfied.

Mihai, Anca și Ion erau obosiți, dar fericiți că au reușit să facă față unei zile atât de aglomerate.

Mihai, Anca, and Ion were tired but happy they managed to handle such a busy day.

La sfârșitul zilei, restaurantul se golise.

At the end of the day, the restaurant emptied out.

Mihai stătea la o masă și își gusta propria ciorbă de burtă, zâmbind.

Mihai sat at a table and tasted his own tripe soup, smiling.

– Am reușit, prieteni.

– We did it, friends.

Sunteți cei mai buni!

You’re the best!

Anca și Ion stăteau și ei alături de Mihai, bucurându-se de mâncare și compania prietenilor.

Anca and Ion sat next to Mihai, enjoying the food and the company of their friends.

Zilele la restaurant erau întotdeauna grele, dar când munceau împreună, totul părea mai ușor.

The days at the restaurant were always tough, but when they worked together, everything seemed easier.

Și astfel, în Brașov, într-un restaurant tradițional românesc, Mihai, Anca și Ion au continuat să lucreze cu pasiune și prietenie, făcând fericiți toți clienții care le treceau pragul.

And so, in Brașov, in a traditional Romanian restaurant, Mihai, Anca, and Ion continued to work with passion and friendship, making all the customers who came through their doors happy.

Totul se termina bine când luptau împreună.

Everything ended well when they fought together.