Pe o dimineață însorită de vară, Andrei se trezi plin de energie.

On a sunny summer morning, Andrei woke up full of energy.

Era o zi perfectă pentru o drumeție în Munții Carpați.

It was a perfect day for a hike in the Carpathian Mountains.

Își pregăti rucsacul cu apă, sandwichuri și o hartă.

He packed his backpack with water, sandwiches, and a map.

Destinația lui era un vârf din apropierea Brașovului, un oraș pitoresc și plin de istorie.

His destination was a peak near Brașov, a picturesque and historic city.

După ce părăsi orașul, Andrei începu să urce pe poteca de munte.

After leaving the city, Andrei began to ascend the mountain trail.

Pădurea era răcoroasă și plină de viață.

The forest was cool and teeming with life.

Păsările cântau, iar razele soarelui străpungeau frunzele copacilor, creând un peisaj magic.

Birds were singing, and the sun's rays pierced through the tree leaves, creating a magical landscape.

După o oră de mers, Andrei ajunse la o zonă cu stânci.

After an hour of walking, Andrei reached a rocky area.

Trebuia să fie atent.

He had to be careful.

Pașii lui erau calculați și prudenți.

His steps were calculated and cautious.

Dar, la un moment dat, piciorul i se împiedică de o piatră ascunsă sub frunze.

But at one point, his foot tripped over a stone hidden under the leaves.

Căzu la pământ și simți o durere ascuțită în gleznă.

He fell to the ground and felt a sharp pain in his ankle.

„Ah, nu!” exclamă Andrei, realizând că și-a scrântit glezna.

“Ah, no!” exclaimed Andrei, realizing he had sprained his ankle.

Se așeză pe o piatră și respiră adânc.

He sat on a rock and took a deep breath.

Durerea era intensă.

The pain was intense.

Cu greu se ridică și încercă să facă câțiva pași.

With difficulty, he got up and tried to take a few steps.

Dar fiecare pas era chinuitor.

But each step was excruciating.

Andrei înțelese că nu putea să continue drumeția.

Andrei understood that he couldn't continue the hike.

Se retrase la umbra unui copac și se gândi ce să facă.

He retreated to the shade of a tree and thought about what to do.

Telefonul mobil avea semnal slab, dar reuși să sune un prieten din Brașov, pe Mihai.

His mobile phone had weak signal, but he managed to call a friend from Brașov, Mihai.

„Mihai, am nevoie de ajutor”, spuse Andrei scurt. „Mi-am scrântit glezna și nu pot merge.”

“Mihai, I need help,” said Andrei briefly. “I’ve sprained my ankle and I can’t walk.”

„Stai liniștit, Andrei”, răspunse Mihai. „Vin imediat.”

“Don’t worry, Andrei,” replied Mihai. “I’m coming right away.”

În mai puțin de o oră, Mihai și încă un prieten ajunseră la Andrei.

In less than an hour, Mihai and another friend arrived at Andrei.

Îl ajutară să se ridice și îl sprijiniră încet până la mașină.

They helped him up and slowly supported him to the car.

Pe drum, cei trei discutau și râdeau, uitând pentru câteva clipe de incident.

On the way, the three of them talked and laughed, momentarily forgetting about the incident.

În Brașov, Mihai îl duse pe Andrei la spital.

In Brașov, Mihai took Andrei to the hospital.

Doctorul îi bandajă glezna și îi spuse să se odihnească câteva zile.

The doctor bandaged his ankle and told him to rest for a few days.

„Ai avut noroc că nu e mai grav”, zâmbi doctorul.

“You’re lucky it’s not more serious,” the doctor smiled.

În zilele următoare, Andrei stătu acasă.

In the following days, Andrei stayed home.

Privea munții de la fereastră și deja plănuia următoarea drumeție, de data aceasta mult mai atent.

He looked at the mountains from his window and was already planning the next hike, this time much more carefully.

Învățase din greșeală și știa că mereu are prieteni pe care să se bazeze.

He had learned from his mistake and knew he always had friends to rely on.

Brașovul continuă să fie plin de viață, iar Andrei își recăpătă puterile.

Brașov continued to be full of life, and Andrei regained his strength.

Munții îl așteptau, iar el era pregătit să cucerească noi vârfuri, cu prudență și curaj.

The mountains awaited him, and he was ready to conquer new peaks, with caution and courage.

Și poate cel mai important, cu prietenii săi alături.

And perhaps most importantly, with his friends by his side.