Într-o zi de vară, soarele strălucea pe cerul albastru.

On a summer day, the sun was shining in the blue sky.

Mihai și Eliza se pregăteau să plece într-o călătorie specială.

Mihai and Eliza were getting ready for a special trip.

Transfăgărășanul îi aștepta, drumul preferat al părinților lor.

Transfăgărășan was waiting for them, their parents' favorite road.

Bucuroasă și nostalgică, Eliza își aranja bagajele în portbagaj.

Happy and nostalgic, Eliza was packing her luggage in the trunk.

Mihai, reținut și preocupat, verifica ultima oară traseul pe GPS.

Mihai, reserved and concerned, was checking the route one last time on the GPS.

Când au pornit la drum, Mihai conducea cu hotărâre.

When they set off, Mihai was driving with determination.

Eliza privea pe geam, amintindu-și de excursiile din copilărie.

Eliza was looking out the window, reminiscing about childhood trips.

„Oprește aici!

"Stop here!"

” a spus Eliza brusc, arătând spre un lac mic și limpede.

Eliza suddenly said, pointing to a small, clear lake.

Mihai a tras pe dreapta, dar cu o expresie oarecum iritată.

Mihai pulled over, but with a somewhat irritated expression.

"Eliza, trebuie să ajungem la Vârful Moldoveanu înainte de seară," a spus el serios.

"Eliza, we need to get to Moldoveanu Peak before evening," he said seriously.

"Știu, Mihai, dar părinților le plăcea să se oprească aici," a răspuns Eliza cu voce blândă.

"I know, Mihai, but our parents loved to stop here," Eliza replied softly.

Au coborât din mașină și au pășit pe malul lacului, respirând aerul curat.

They got out of the car and stepped to the lake's shore, breathing in the fresh air.

După câteva minute, au plecat din nou.

After a few minutes, they set off again.

Drumul urca și peisajul devenea tot mai spectaculos.

The road climbed, and the scenery became increasingly spectacular.

Deodată, cerul s-a înnorat și a început o ploaie torențială.

Suddenly, the sky clouded over and a torrential rain began.

„Oh, nu!

"Oh, no!"

” a spus Mihai, frustrat.

Mihai said, frustrated.

Drumul era blocat de o alunecare de teren.

The road was blocked by a landslide.

Au trebuit să aștepte.

They had to wait.

"Uite," a spus Eliza, "poate este un semn că trebuie să ne bucurăm de această pauză.

"Look," Eliza said, "maybe this is a sign that we need to enjoy this break."

" Mihai a suspinat, dar a acceptat.

Mihai sighed but agreed.

Au coborât din mașină și s-au adăpostit sub o stâncă mare, povestind amintiri din copilărie.

They got out of the car and took shelter under a large rock, sharing childhood memories.

Ploaia s-a oprit și au pornit din nou.

The rain stopped, and they set off again.

La un moment dat, Mihai a început să vorbească despre pierderea părinților lor.

At one point, Mihai started talking about the loss of their parents.

Vocea lui era tremurândă.

His voice was trembling.

„Eliza, încerc doar să fac lucrurile să meargă.

"Eliza, I'm just trying to make things work.

Mă doare și pe mine, dar trebuie să fim practici.

It hurts me too, but we need to be practical."

”Eliza a simțit emoția din vocea fratelui său și i-a răspuns sincer.

Eliza felt the emotion in her brother's voice and responded sincerely.

„Mihai, știu asta.

"Mihai, I know that.

Dar uneori avem nevoie să ne oprim și să ne amintim.

But sometimes we need to stop and remember."

”La Vârful Transfăgărășanului, au avut o ultimă discuție aprinsă.

At the top of Transfăgărășan, they had one last heated discussion.

Mihai s-a dezlănțuit, spunându-și toate grijile și dorul după părinți.

Mihai unloaded all his worries and longing for their parents.

Eliza, cu lacrimi în ochi, a spus că vrea doar să simtă că părinții sunt încă aproape.

Eliza, with tears in her eyes, said she just wanted to feel that their parents were still close.

După acea discuție, s-au îmbrățișat și au hotărât să găsească un echilibru.

After that discussion, they hugged and decided to find a balance.

Mihai a înțeles importanța amintirilor, iar Eliza a recunoscut necesitatea de a merge înainte.

Mihai understood the importance of memories, and Eliza acknowledged the need to move forward.

Călătoria lor a continuat mai armonios.

Their journey continued more harmoniously.

La sosire, au privit spre munți.

Upon arrival, they looked towards the mountains.

Erau mai apropiați și mai în pace.

They were closer and more at peace.

Drumul prin Transfăgărășan nu fusese doar o călătorie fizică, ci și una emoțională.

The road through Transfăgărășan had not only been a physical journey but an emotional one as well.

Acum erau pregătiți să privească spre viitor, onorând totodată trecutul.

They were now ready to look toward the future, while also honoring the past.