Adrian, Elena și Matei urcau încet pe poteca de munte, respirând adânc aerul curat și răcoros.

Adrian, Elena, and Matei were slowly hiking up the mountain trail, taking deep breaths of the fresh, cool air.

Verdele pădurii din jur îi înconjura, iar cântecele păsărilor îi acompaniau.

The green forest surrounding them embraced them, and the songs of the birds accompanied them.

Era o zi de vară perfectă pentru drumeții.

It was a perfect summer day for hiking.

Adrian se simțea obosit.

Adrian felt tired.

După luni în care a muncit fără pauză, avea nevoie de acest concediu.

After months of working nonstop, he needed this vacation.

"Trebuie să clarific ce vreau cu adevărat," gândea el.

"I need to clarify what I really want," he thought.

Dar gândurile legate de muncă îi umpleau mintea.

But thoughts about work filled his mind.

Totuși, a decis să închidă telefonul și să se bucure de natură.

Nevertheless, he decided to turn off his phone and enjoy nature.

Elena era încântată.

Elena was thrilled.

Iubea munții și drumețiile.

She loved the mountains and hiking.

Simțea că această excursie era o oportunitate de a înțelege mai bine relația ei cu Matei.

She felt that this trip was an opportunity to better understand her relationship with Matei.

Însă, astăzi, Matei părea distant și preocupat.

However, today, Matei seemed distant and preoccupied.

Matei, cu zâmbetul abia vizibil, găsea drumeția relaxantă, dar mintea îi zbura la viitor.

Matei, with a barely visible smile, found the hike relaxing, but his mind drifted to the future.

"Ce carieră aleg? Cum pot face o schimbare fără să regret?" se întreba el.

"What career should I choose? How can I make a change without regret?" he wondered.

Deși era alături de prieteni, se simțea izolat din cauza preocupărilor sale.

Although he was with his friends, he felt isolated by his concerns.

După câteva ore, au făcut o pauză lângă un pârâu mic.

After a few hours, they took a break by a small stream.

Elena, văzând că Matei e pierdut în gânduri, s-a apropiat de el.

Elena, seeing that Matei was lost in thought, approached him.

"Ești bine?" a întrebat ea.

"Are you okay?" she asked.

Matei a oftat.

Matei sighed.

"Am multe pe cap," a spus el.

"I have a lot on my mind," he said.

A urmat o tăcere apăsătoare.

An oppressive silence followed.

Adrian, auzind conversația lor, s-a apropiat.

Adrian, hearing their conversation, came closer.

"Și eu mă gândesc la multe," a spus el.

"I’m thinking about a lot of things too," he said.

"Hai să vorbim deschis."

"Let’s talk openly."

Vântul a început să sufle mai tare.

The wind began to blow harder.

Norii negri se adunau deasupra lor.

Dark clouds gathered above them.

Trebuiau să se miște repede.

They needed to move quickly.

Drumul era abrupt și stâncos.

The path was steep and rocky.

Dintr-o dată, a început furtuna.

Suddenly, a storm began.

Ploua torențial și tunetele păreau să zguduie totul.

It rained torrentially and the thunder seemed to shake everything.

Erau uzi și friguroși.

They were wet and cold.

Matei, cu un efort mare, a deschis drumul, ținându-i apropiați pe Elena și Adrian.

With great effort, Matei led the way, keeping Elena and Adrian close.

Încurajările lor reciproce îi ajutau să avanseze.

Their mutual encouragements helped them advance.

"Trebuie să ajungem la cabana repede," a spus Elena.

"We need to reach the cabin quickly," Elena said.

În timpul furtunii, au avut momente de maximă sinceritate.

During the storm, they had moments of utmost sincerity.

"Nu știu dacă mai pot continua așa," a spus Adrian.

"I don’t know if I can continue like this," Adrian said.

"Trebuie să îmi iau o pauză lungă."

"I need to take a long break."

"Eu..." a început Matei, dar s-a oprit.

"I..." Matei began but then stopped.

"Nu știu ce pas să fac în cariera mea.

"I don’t know what step to take in my career.

Sunt confuz și speriat."

I’m confused and scared."

Elena le-a zâmbit plină de curaj.

Elena smiled at them with courage.

"Suntem aici să ne ajutăm unii pe alții," a spus ea.

"We are here to help each other," she said.

"Matei, sunt gata să te sprijin, indiferent de ce alegi."

"Matei, I’m ready to support you, no matter what you choose."

Cu cuvintele Elenaei în minte, Matei s-a simțit mai ușurat.

With Elena’s words in mind, Matei felt relieved.

"Vă mulțumesc. Asta mă ajută mult."

"Thank you. That helps a lot."

În sfârșit, au ajuns la cabana din Sinaia.

Finally, they reached the cabin in Sinaia.

Obosiți, dar fericiți că au învins furtuna, s-au așezat în fața șemineului.

Tired but happy that they had conquered the storm, they sat in front of the fireplace.

Flăcările dansau vesel, oferindu-le căldură și mângâiere.

The flames danced merrily, offering them warmth and comfort.

Adrian a spus, cu hotărâre, "Îmi voi lua un an sabatic.

Adrian said with determination, "I’m going to take a sabbatical year.

Trebuie să îmi regăsesc echilibrul."

I need to find my balance again."

Elena se simțea mai sigură în legătură cu sentimentele ei pentru Matei.

Elena felt more confident about her feelings for Matei.

"Suntem puternici împreună," i-a spus ea, zâmbindu-i cu iubire.

"We are strong together," she told him, smiling lovingly.

Matei, înconjurat de prietenii lui, simțea o nouă motivație.

Matei, surrounded by his friends, felt a new motivation.

"Voi lua lucrurile pas cu pas și mă voi consulta cu voi," a decis el.

"I will take things step by step and consult with you," he decided.

Furtuna se oprise, iar cerul era acum curat și senin.

The storm had stopped, and the sky was now clear and serene.

Prietenii au privit spre munții falnici, știind că, indiferent de provocările viitoare, vor fi acolo unul pentru celălalt.

The friends looked toward the towering mountains, knowing that, regardless of future challenges, they would be there for each other.