Soarele strălucea puternic deasupra Grădinii Cișmigiu din București.

The sun was shining brightly over Cișmigiu Garden in Bucharest.

Pe aleile parcului treceau oameni veseli, copii alergând și bătrâni plimbându-se încet.

Cheerful people, children running, and elderly folks walking slowly passed by on the park's paths.

Ionel se plimba și el, gânditor, cu pași grei.

Ionel was also walking, thoughtful, with heavy steps.

În ultima vreme, lucrurile nu mergeau deloc bine pentru el.

Lately, things hadn't been going well for him at all.

Nu reușea să scrie nimic și nu mai simțea că poate să contribuie cu ceva valoros.

He couldn't write anything and no longer felt he could contribute anything valuable.

În timp ce se gândea la problemele sale, a auzit un strigăt disperat.

As he was contemplating his problems, he heard a desperate cry.

O femeie striga după ajutor.

A woman was shouting for help.

Apropiindu-se, Ionel a văzut-o pe Elena, o prietenă de multă vreme, care era foarte agitată.

Approaching, Ionel saw Elena, a longtime friend, who was very agitated.

"Ce s-a întâmplat, Elena?

"What happened, Elena?"

" a întrebat el îngrijorat.

he asked, worried.

"Un copil s-a pierdut!

"A child is lost!

Părinții lui sunt disperați.

His parents are desperate.

Nu-l găsesc nicăieri", i-a răspuns Elena, aproape plângând.

They can't find him anywhere," Elena replied, almost crying.

Ionel a simțit un fior de adrenalină.

Ionel felt a surge of adrenaline.

Poate acesta era momentul să dovedească ceva, pentru el și pentru ceilalți.

Maybe this was the moment to prove something, to himself and to others.

"Pot să ajut!

"I can help!

Spune-mi ce știi despre copil," a zis Ionel hotărât.

Tell me what you know about the child," said Ionel, determined.

Elena i-a descris copilul: avea cinci ani, purta un tricou roșu și pantaloni scurți albaștri.

Elena described the child: he was five years old, wearing a red shirt and blue shorts.

Ionel a început să caute, deși nu era în cea mai bună formă fizică.

Ionel started searching, although he wasn't in the best physical shape.

Aleile parcului erau aglomerate, iar Ionel gâfâia după câțiva pași rapizi.

The park's paths were crowded, and Ionel was gasping for breath after a few brisk steps.

S-a oprit puțin, gâfâind, să-și tragă sufletul și s-a întrebat dacă ar trebui să lase totul în mâinile profesioniștilor.

He stopped for a moment, panting, to catch his breath and wondered if he should leave everything in the hands of professionals.

Dar nu putea să se dea bătut.

But he couldn't give up.

A continuat să caute, rugând oamenii din parc să-l ajute.

He continued searching, asking park-goers for help.

Într-un colț al parcului, aproape de lac, l-a văzut pe Bogdan, un polițist cunoscut.

In a corner of the park, near the lake, he saw Bogdan, a known policeman.

Ionel s-a apropiat repede și i-a spus ce s-a întâmplat.

Ionel quickly approached and told him what had happened.

Bogdan era sceptic, dar l-a ascultat pe Ionel și a început și el să caute copilul.

Bogdan was skeptical but listened to Ionel and started searching for the child as well.

După ore de căutare, Ionel a ajuns lângă lac.

After hours of searching, Ionel arrived near the lake.

Acolo, lângă apă, a văzut o figură micuță, un copil trist, privind spre apă.

There, by the water, he saw a small figure, a sad child, looking at the water.

Era copilul pierdut.

It was the lost child.

Ionel s-a apropiat încet.

Ionel approached slowly.

S-a gândit rapid la ce ar trebui să facă.

He quickly thought about what he should do.

Dacă copilul se speria și alerga spre lac, s-ar putea îneca.

If the child got scared and ran toward the lake, he could drown.

"Hei, micule," a zis Ionel cu blândețe, "mama și tata te caută.

"Hey, little one," said Ionel gently, "mom and dad are looking for you.

Eu sunt aici să te ajut.

I’m here to help you."

"Copilul l-a privit, lacrimile curgându-i pe obraz.

The child looked at him, tears running down his cheeks.

Ionel s-a apropiat încet, până când a fost destul de aproape să-l prindă de mână.

Ionel approached slowly, until he was close enough to take the child's hand.

"Ești în siguranță acum.

"You are safe now.

Hai să mergem să-i găsim pe mama și tata," a spus el, simțind o mare ușurare.

Let's go find your mom and dad," he said, feeling great relief.

Cu copilul de mână, Ionel s-a întors la Elena și Bogdan.

With the child in hand, Ionel returned to Elena and Bogdan.

Părinții copilului l-au îmbrățișat pe băiețel, plângând de bucurie.

The child's parents embraced the boy, crying with joy.

Elena i-a zâmbit lui Ionel, cu recunoștință.

Elena smiled at Ionel, with gratitude.

"Mulțumesc, Ionel.

"Thank you, Ionel.

Ai fost un adevărat erou azi.

You were a real hero today."

"Ionel a simțit o căldură în suflet.

Ionel felt warmth in his heart.

Nu era un erou, dar reușise să facă ceva bun.

He wasn't a hero, but he had managed to do something good.

Pentru prima dată în mult timp, simțea că nu e un eșec.

For the first time in a long while, he felt he wasn't a failure.

Avea o încredere nouă în sine.

He had new confidence in himself.

Știa că putea să-și schimbe viața.

He knew he could change his life.

Și totul a început cu o simplă decizie, luată într-o zi călduroasă de vară, în Grădina Cișmigiu.

And it all started with a simple decision, made on a warm summer day in Cișmigiu Garden.