Andrei stătea lângă o masă de la un cafea de la Aeroportul Internațional Otopeni.

Andrei was sitting at a table in a café at Otopeni International Airport.

Andrei își ținea pasaportul în mâna și încerca să-și controleze nervii.

He was holding his passport in his hand and trying to control his nerves.

Întotdeauna a visat să călătorească, dar era prima dată când o făcea fără părinți.

He had always dreamed of traveling, but this was the first time he was doing it without his parents.

Raluca râdea și glumea, plină de energie și entuziasm.

Raluca was laughing and joking, full of energy and enthusiasm.

"Andrei, o să fie grozav!

"Andrei, it's going to be great!

O să cunoaștem atât de multe persoane noi!

We're going to meet so many new people!"

", spunea ea, cu un zâmbet mare pe față.

she said, with a big smile on her face.

Alături de ei era Mihai, calm și gânditor, privind în jur cu un aer melancolic.

Next to them was Mihai, calm and thoughtful, looking around with a melancholic air.

"Îți amintești tot ce trebuie să faci?

"Do you remember everything you need to do?"

" întreabă Raluca, văzând că Andrei părea pierdut în gânduri.

Raluca asked, seeing that Andrei seemed lost in thought.

Andrei aproba din cap cu o ușoară ezitare.

Andrei nodded slightly with some hesitation.

"Da, trebuie să mă asigur că am tot: pasaportul, biletul de avion, și să nu pierd din vedere poarta de îmbarcare," spuse Andrei, încercând să-și regăsească încrederea.

"Yes, I need to make sure I have everything: passport, flight ticket, and to keep an eye on the boarding gate," Andrei said, trying to regain his confidence.

În timp ce pășeau spre poarta de îmbarcare, zgomotul aeroportului devenea tot mai intens.

As they walked toward the boarding gate, the noise of the airport grew more intense.

Anunțurile de la difuzoare, sunetul valizelor pe roți și vocile pasagerilor agitau atmosfera.

Announcements over the speakers, the sound of rolling suitcases, and the voices of passengers stirred the atmosphere.

La un moment dat, Andrei și-a dat seama că a pierdut timpul discutând cu Raluca și Mihai și s-a îngrijorat că ar putea pierde avionul.

At one point, Andrei realized he had lost track of time talking with Raluca and Mihai and worried he might miss the plane.

"Trebuie să ne grăbim!

"We need to hurry!

Poarta noastră e departe," spuse el cu o voce ușor panicată.

Our gate is far away," he said with a slightly panicked voice.

Andrei a luat-o înainte, dar când și-a întors capul, a realizat că nu mai vedea pe Raluca și Mihai.

Andrei went ahead, but when he turned his head, he realized he couldn't see Raluca and Mihai anymore.

A simțit cum îi crește inima de frică.

His heart filled with fear.

"Cum am putut să îi pierd?

"How could I lose them?"

"Își căuta disperat prietenii printre mulțimea de oameni.

He desperately searched for his friends among the crowd.

În acele momente s-a întrebat dacă ar trebui să ceară ajutorul unui angajat al aeroportului sau să continue singur căutarea.

In those moments, he wondered if he should ask an airport employee for help or continue looking on his own.

În cele din urmă, a decis să depindă de el însuși.

In the end, he decided to rely on himself.

A început să își amintească ce a învățat despre aeroport.

He started to recall what he had learned about the airport.

"Trebuie să fie undeva în apropiere," își spuse el.

"They must be somewhere nearby," he told himself.

A mers înapoi, uitându-se atent la fiecare colț.

He walked back, carefully looking at every corner.

După câteva minute care păreau ore, Andrei i-a văzut pe Raluca și Mihai lângă o fereastră mare, privindu-l cu grijă.

After a few minutes that felt like hours, Andrei saw Raluca and Mihai near a large window, looking at him with concern.

Raluca i-a făcut semn să vină.

Raluca motioned for him to come.

"Te-ai pierdut, Andrei?

"Did you get lost, Andrei?"

" îl întrebă ea cu o față amuzată.

she asked with an amused face.

Andrei oftat ușurat și se apropie de ei.

Andrei sighed with relief and approached them.

"Da, dar am reușit să vă găsesc.

"Yes, but I managed to find you.

Nu m-am panicat.

I didn't panic."

"Mihai l-a privit cu un zâmbet cald.

Mihai looked at him with a warm smile.

"E bine să știm că suntem împreună, Andrei.

"It's good to know we're together, Andrei.

Întotdeauna ne putem ajuta unul pe altul.

We can always help each other."

"Andrei a înțeles atunci că a greșit încercând să facă totul singur.

Andrei realized then that he had made a mistake trying to do everything by himself.

"Aveți dreptate.

"You're right.

Suntem o echipă.

We're a team."

"Când s-au urcat în avion, Andrei se simțea mai calm și încrezător.

When they boarded the plane, Andrei felt calmer and more confident.

A învățat că nu trebuie să facă totul de unul singur.

He had learned that he didn't have to do everything alone.

Cu prieteni ca Raluca și Mihai, orice provocare poate fi depășită.

With friends like Raluca and Mihai, any challenge could be overcome.

Așa s-a încheiat ziua lor la Otopeni, cu Andrei mai sigur pe sine și mai pregătit pentru aventura care îi aștepta.

Thus ended their day at Otopeni, with Andrei more self-assured and ready for the adventure that awaited them.