Alexandru stătea la coada lungă și aglomerată din fața unei școli vechi din București.

Alexandru was standing in the long, crowded line in front of an old school in Bucharest.

Era vară, iar soarele ardea intens, încălzind trotuarul sub picioarele sale.

It was summer, and the sun blazed intensely, heating the pavement under his feet.

Aerul era plin de murmure agitate și râsete timide, dar și de suspinuri de frustrare.

The air was filled with agitated murmurs and timid laughter, but also sighs of frustration.

Florina, o tânără studentă, stătea în spatele lui, încercând să-și păstreze răbdarea.

Florina, a young student, stood behind him, trying to keep her patience.

În ziua aceea, Alexandru venise să voteze.

That day, Alexandru had come to vote.

Era învățător și credea cu tărie în democrație și datoria civică.

He was a teacher and firmly believed in democracy and civic duty.

Visa la un viitor mai bun pentru elevii săi, cu un sistem educațional mai eficient.

He dreamed of a better future for his students, with a more efficient educational system.

Dar coada părea interminabilă.

But the line seemed endless.

Oamenii deveneau tot mai nerăbdători, iar câteva persoane au început să plece, renunțând să mai voteze.

People were growing more and more impatient, and a few decided to leave, giving up on voting.

Alexandru se gândea și el să plece.

Alexandru also thought about leaving.

Dar un gând îi umplea mintea: „Dacă fiecare vot contează, și al meu contează.

But one thought filled his mind: "If every vote counts, mine counts too.

Trebuie să rămân.

I must stay."

” Cu determinare, a rămas la coadă, vorbind politicos cu oamenii din jur și încercând să mențină atmosfera calmă.

With determination, he remained in line, politely talking to the people around him and trying to keep the atmosphere calm.

Aparent, unii voluntari de la secția de votare păreau să încetinească procesul deliberat.

Apparently, some volunteers at the polling station seemed to be deliberately slowing down the process.

Mai mulți oameni se plângeau de întârzieri nejustificate.

More people complained about unjustified delays.

Dar Alexandru nu s-a lăsat descurajat.

But Alexandru was not discouraged.

Știa că trebuie să facă tot ce poate pentru a vota.

He knew he had to do everything he could to vote.

După ce a așteptat ore în șir, Alexandru a ajuns în sfârșit în fața funcționarului care verifica documentele.

After waiting for hours, Alexandru finally reached the official checking the documents.

Dar când și-a prezentat buletinul, ceva nu era în regulă.

But when he presented his ID, something was wrong.

Funcționarul i-a spus că ID-ul său are o problemă și nu poate fi verificat.

The official said his ID had a problem and could not be verified.

Inima i-a stat în loc.

His heart skipped a beat.

Era aproape de a renunța, dar și-a amintit de elevii săi.

He was close to giving up, but he remembered his students.

— Trebuie să rezolvăm asta cumva, a spus el politicos dar ferm.

— We need to resolve this somehow, he said politely but firmly.

Am dreptul să votez.

I have the right to vote.

Florina, care îl urmărea curiosă, a intervenit și ea:— Trebuie să-l ajutați!

Florina, who had been watching curiously, also stepped in: — You have to help him!

Fiecare vot contează!

Every vote counts!

Discuția a atras atenția unui alt voluntar, care a venit să verifice situația.

The discussion caught the attention of another volunteer, who came over to check the situation.

După câteva minute de verificări și întrebări, au reușit să rezolve problema.

After a few minutes of checks and questions, they managed to resolve the issue.

Alexandru a fost lăsat să voteze.

Alexandru was allowed to vote.

Ținând buletinul de vot în mâini, a simțit o ușoară tresărire de speranță.

Holding the ballot in his hands, he felt a slight thrill of hope.

După ce a introdus buletinul de vot în urnă, a ieșit afară în lumina strălucitoare a soarelui.

After inserting the ballot into the box, he stepped outside into the bright sunlight.

Simțea o bucurie profundă și un val de speranță.

He felt profound joy and a wave of hope.

Știa că fiecare vot contează și că putea schimba ceva.

He knew that every vote counted and that it could make a difference.

Florina i-a zâmbit și i-a spus:— Bine ai făcut că ai rămas.

Florina smiled at him and said: — You did well by staying.

Alexandru a răspuns cu un zâmbet cald:— Am făcut-o pentru elevii mei.

Alexandru replied with a warm smile: — I did it for my students.

Și pentru viitorul nostru.

And for our future.

În acea zi, Alexandru a plecat de la secția de votare cu un nou sentiment de responsabilitate și optimism.

That day, Alexandru left the polling station with a new sense of responsibility and optimism.

Știa că fiecare mic gest putea contribui la construirea unui viitor mai bun.

He knew that every small gesture could contribute to building a better future.