Cerul era senin, iar soarele de vară strălucea puternic peste biserica fortificată din Biertan.

The sky was clear, and the summer sun shone brightly over the fortified church in Biertan.

Dealul era plin de verdeață, și zidurile înalte ale bisericii se înălțau mărețe.

The hill was full of greenery, and the tall walls of the church towered majestically.

În vale, satul mic și liniștit părea adormit.

In the valley, the small, quiet village seemed asleep.

Dar în biserică, toată lumea era în grabă, pregătindu-se pentru marea ceremonie.

But inside the church, everyone was in a hurry, preparing for the big ceremony.

Ana era în fața oglinzii, aranjându-și rochia albă.

Ana stood in front of the mirror, arranging her white dress.

Astăzi urma să se căsătorească cu Sorin, clericul satului.

Today, she was to marry Sorin, the village cleric.

Deși Sorin era un om bun, Ana simțea în sufletul ei că ceva important îi lipsea.

Although Sorin was a good man, Ana felt in her heart that something important was missing.

În spatele bisericii, Alin, tânărul fierar, își frământa mâinile și se gândea la Ana.

Behind the church, Alin, the young blacksmith, wrung his hands and thought of Ana.

Deși nu își spusese niciodată simțămintele, inima lui ardea de dorință pentru ea.

Though he had never confessed his feelings, his heart burned with desire for her.

"Nu pot lăsa să se întâmple asta," își spuse Alin.

"I can't let this happen," Alin said to himself.

"Trebuie să fac ceva.

"I have to do something."

" Știa că își risca reputația și poate chiar viața, dar nu mai putea să stea deoparte.

He knew he was risking his reputation and perhaps even his life, but he could no longer just stand by.

Înainte ca ceremonia să înceapă, Alin a alergat pe deal, spre biserică.

Before the ceremony began, Alin ran up the hill toward the church.

Pașii lui erau rapizi, iar inima îi bătea în piept ca un toboșar care anunța lupta.

His steps were swift, and his heart beat in his chest like a drummer announcing a fight.

În biserică, toți ochii erau ațintiți asupra altarului, unde Ana și Sorin stăteau gata să își spună jurămintele.

In the church, all eyes were fixed on the altar, where Ana and Sorin stood ready to make their vows.

Tocmai când Sorin începu să vorbească, ușile bisericii se deschiseră larg și Alin intră cu pași hotărâți.

Just as Sorin began to speak, the church doors swung open wide, and Alin entered with a determined stride.

"Stop!

"Stop!"

" strigă el, răgușit, dar puternic.

he shouted, hoarse but strong.

Toată lumea se întoarse, surprinsă.

Everyone turned, surprised.

Ana făcu un pas înapoi, iar Sorin o privi confuz.

Ana took a step back, and Sorin looked at her, confused.

"Alin, ce cauți aici?

"Alin, what are you doing here?"

" întrebă Sorin.

asked Sorin.

"Te rog, Ana, nu fă asta," spuse Alin, apropindu-se de ea.

"Please, Ana, don't do this," said Alin, approaching her.

"Te iubesc.

"I love you.

Vino cu mine.

Come with me.

Să părăsim satul împreună.

Let's leave the village together.

Putem avea o viață mai bună, departe de aici.

We can have a better life, far from here."

"Lacrimi îi văluriră ochii Anei.

Tears welled in Ana's eyes.

Știa că momentul decisiv sosise.

She knew the decisive moment had come.

Privi spre Sorin, care, văzând iubirea adevărată din ochii ei, dădu din cap, înțelegător.

She looked at Sorin, who, seeing the true love in her eyes, nodded understandingly.

"Dacă asta e ceea ce îți dorești cu adevărat, te las să pleci," spuse Sorin cu un oftat adânc.

"If that's what you truly want, I’ll let you go," said Sorin with a deep sigh.

Ana își aruncă buchetul la pământ și alergă la Alin, luându-l de mână.

Ana threw her bouquet to the ground and ran to Alin, taking his hand.

Cei doi fugară afară din biserică, lăsând în urmă prietenii, familia și viața veche.

The two fled the church, leaving behind friends, family, and their old lives.

Pe drum, Alin simți pentru prima dată că trăiește cu adevărat.

On the road, Alin felt for the first time that he was truly alive.

Ana zâmbea cu fața spre soarele de vară, iar zidurile înalte ale bisericii dispăreau în spate.

Ana smiled, facing the summer sun, and the tall walls of the church disappeared behind them.

"Unde mergem acum?

"Where do we go now?"

" întrebă Ana.

Ana asked.

"Înainte," răspunse Alin cu hotărâre.

"Forward," Alin replied with determination.

"Spre o viață nouă, spre libertate.

"Toward a new life, toward freedom."

"Astfel, Alin și Ana și-au părăsit vechile vieți, iar Alin a învățat să fie curajos și să își urmeze inima.

Thus, Alin and Ana left their old lives behind, and Alin learned to be brave and to follow his heart.

Sub cerul senin de vară, și-au croit propriul destin, împreună.

Under the clear summer sky, they forged their own destiny together.