Printr-o vară toridă, într-un București post-apocaliptic, Andrei își făcea drum printre ruinele clădirilor vechi.

On a scorching summer day, in a post-apocalyptic Bucharest, Andrei was making his way through the ruins of old buildings.

Clădiri impunătoare, odinioară pline de viață și zgomot, erau acum acoperite de buruieni și părăsite.

Once grand and lively, these buildings were now covered in weeds and abandoned.

Străzile erau tăcute, doar ocazional perturbate de sunetul unor animale sălbatice.

The streets were silent, only occasionally disturbed by the sounds of wild animals.

Andrei era un supraviețuitor experimentat.

Andrei was an experienced survivor.

Și-a făcut un obicei să culeagă provizii în fiecare zi pentru a se menține în viață.

He had made it a habit to gather supplies every day to stay alive.

Într-o zi, Andrei a ajuns la o piață improvizată de scavenge.

One day, Andrei arrived at an improvised scavenger market.

Aceasta era plină de tarabe fragile, montate din resturi de metal și lemn.

It was filled with fragile stalls made out of scraps of metal and wood.

Era locul unde oamenii schimbau obiecte și mâncare cu alți supraviețuitori.

It was the place where people exchanged items and food with other survivors.

Acolo a văzut-o pe Irina.

There, he saw Irina.

Ea stătea lângă o tarabă cu haine vechi și alimente conservate.

She was standing by a stall with old clothes and canned food.

Ochii lor s-au întâlnit pentru o clipă și Andrei a simțit ceva diferit.

Their eyes met for a moment, and Andrei felt something different.

Irina era o femeie tânără și puternică.

Irina was a young and strong woman.

Pierduse mult, dar spiritul său rămânea nedezmințit.

She had lost much, but her spirit remained unbroken.

Ea spera să găsească un companion, cineva în care să aibă încredere și cu care să împartă povara supraviețuirii.

She hoped to find a companion, someone she could trust and share the burden of survival with.

Cu toate acestea, ea nu își dezvăluise durerea din trecut nimănui.

However, she had never revealed her past pain to anyone.

Andrei, deși știa că trebuie să fie precaut, a simțit că Irina era de încredere.

Andrei, although knowing he had to be cautious, felt that Irina was trustworthy.

"Salut," a zis Andrei, aproape șoptit.

"Hello," Andrei said, almost whispering.

"Ai ceva ce m-ar putea ajuta?

"Do you have something that might help me?"

"Irina a zâmbit ușor și i-a întins o conservă de fasole.

Irina smiled slightly and handed him a can of beans.

"Nu îți cer mult pe asta.

"I don't ask much for this.

Unele medicamente ar fi utile.

Some medicine would be useful."

"Andrei a răspuns rapid, "Am niște antibiotice.

Andrei quickly responded, "I have some antibiotics.

Să negociem.

Let's negotiate."

"Aceasta a fost începutul unei prietenii fragile.

This was the beginning of a fragile friendship.

Zilele au trecut, iar Andrei și Irina au început să petreacă mai mult timp împreună, culegând provizii și discutând despre vremurile de altădată.

Days passed, and Andrei and Irina started to spend more time together, gathering supplies and talking about the old days.

În curând, au format un mic echipaj, iar Andrei a lăsat garda jos în fața Irinei.

Soon, they formed a small team, and Andrei let his guard down in front of Irina.

Într-o dimineață, au pornit spre un vechi magazin alimentar care părea neatins.

One morning, they set out for an old grocery store that seemed untouched.

Dar, ce nu știau ei, era că acel loc era păzit de un grup ostil.

But what they didn't know was that the place was guarded by a hostile group.

În mijlocul rafturilor prăfuite, Andrei a simțit o mână grea pe umăr.

Amid the dusty shelves, Andrei felt a heavy hand on his shoulder.

Subit, un bărbat înarmat și alți doi indivizi i-au înconjurat.

Suddenly, an armed man and two others surrounded them.

"Ce căutați aici?

"What are you doing here?"

" a întrebat liderul grupului, cu o voce dură.

the group's leader asked in a harsh voice.

Irina s-a apropiat de Andrei și a șoptit, "Nu avem probleme cu voi.

Irina stepped closer to Andrei and whispered, "We don't want any trouble.

Doar căutăm mâncare.

We're just looking for food."

"Conflictul era iminent.

Conflict was imminent.

Un scânteie de panică a trecut prin mintea lui Andrei.

A spark of panic crossed Andrei's mind.

Dar s-a forțat să rămână calm.

But he forced himself to remain calm.

"Putem să împărțim ce găsim," a oferit el.

"We can share what we find," he offered.

Liderul părea neînduplecat, iar tensiunea creștea.

The leader seemed unmoved, and the tension was growing.

Într-un moment de curaj, Irina a remarcat: "Avem medicamente.

In a moment of courage, Irina remarked, "We have medicine.

Antibiotice.

Antibiotics.

V-ar putea salva viața într-o zi.

They could save your life one day."

"Aceasta a fost cumpăna.

This was the turning point.

Liderul a ezitat un moment, apoi a făcut un semn către oamenii săi să cedeze.

The leader hesitated for a moment, then signaled his men to back off.

Ei au plecat, lăsându-i pe Andrei și Irina să ia ce aveau nevoie.

They left, allowing Andrei and Irina to take what they needed.

După acel incident, Andrei și Irina au realizat că împreună sunt mai puternici.

After that incident, Andrei and Irina realized that together they were stronger.

Într-o altă zi de scavenging, au descoperit un vechi buncăr subteran, ascuns sub o clădire dărâmată.

On another scavenging day, they discovered an old underground bunker, hidden beneath a collapsed building.

Era amplasat strategic și avea rezerve suficiente pentru a le asigura supraviețuirea o perioadă lungă.

It was strategically located and had enough supplies to ensure their survival for a long time.

Intrând în buncăr, Andrei s-a uitat în ochii Irinei.

As they entered the bunker, Andrei looked into Irina's eyes.

"Ar putea fi locul nostru," a spus el încet.

"This could be our place," he said softly.

"Poate destinul nostru," a completat Irina, zâmbind.

"Perhaps our destiny," Irina added, smiling.

Împreună, au făcut planuri să transforme acea închisoare de beton într-un adăpost.

Together, they made plans to turn that concrete prison into a shelter.

Andrei a început să înțeleagă cât de importantă este compania cuiva de încredere, iar Irina a simțit în sfârșit siguranța și apartenența.

Andrei began to understand how important it was to have the company of someone trustworthy, and Irina finally felt safety and belonging.

Sfârșit.

The end.