Vară.

Summer.

În Grădinile Cișmigiu, luminile dimineții dansau printre frunzele copacilor vechi.

In Cișmigiu Gardens, the morning lights danced among the leaves of the old trees.

Florile colorau aleile, iar păsările cântau vesele.

Flowers colored the paths, and the birds sang happily.

O adiere ușoară aducea parfumul proaspăt al ierbii tăiate.

A gentle breeze carried the fresh scent of cut grass.

Pe o bancă, Nicolae își pregătea pensulele.

On a bench, Nicolae was preparing his brushes.

Plăcute.

Pleasing.

Culori vibrante.

Vibrant colors.

În fața lui, un tablou gol.

In front of him, a blank canvas.

Nicolae era un artist tânăr, rezervat, pasionat de peisaje.

Nicolae was a young, reserved artist, passionate about landscapes.

Dar îndoielile îl urmăreau mereu.

But doubts always haunted him.

Picta cu grijă, căutând perfecțiunea.

He painted carefully, seeking perfection.

Lângă el, se așeză Anca, o tânără jurnalistă plină de viață.

Next to him sat Anca, a lively young journalist.

Căuta inspirație pentru articolele sale vii și emoționante.

She was looking for inspiration for her vivid and emotional articles.

Zâmbindu-i lui Nicolae, Anca a început să vorbească:„Îți place să pictezi aici?

Smiling at Nicolae, Anca began to talk: "Do you like painting here?"

”, întreabă ea cu entuziasm.

she asked enthusiastically.

Nicolae zâmbi timid și răspunse: „Da, e locul meu preferat.

Nicolae smiled shyly and replied, "Yes, it’s my favorite place.

E liniștit.

It's peaceful."

”Așa a început prietenia lor.

That's how their friendship began.

În fiecare săptămână, la cursul de pictură, cei doi împărtășeau idei.

Every week, at the painting class, the two shared ideas.

Nicolae îi dezvăluia tehnici noi, iar Anca îi povestea despre locurile pe care le vizita pentru articolele sale.

Nicolae revealed new techniques to her, and Anca told him about the places she visited for her articles.

Nicolae era intrigat de poveștile Ancăi.

Nicolae was intrigued by Anca's stories.

Totuși, îndoiala continua să-l bântuie la fiecare pensulă așezată pe pânză.

Yet, doubt continued to haunt him with every stroke of the brush on the canvas.

Anca, de asemenea, se confrunta cu propriile umbre.

Anca, too, faced her own shadows.

Pierderile din trecut o făceau precaută în relațiile noi.

Past losses made her cautious in new relationships.

Într-o zi, Nicolae decise să iasă din carapace.

One day, Nicolae decided to come out of his shell.

O privi direct pe Anca: „Mi-ar plăcea să îți arăt cum văd eu lumea prin pictura mea.

He looked directly at Anca: "I’d like to show you how I see the world through my painting."

” Anca, surprinsă, i-a răspuns încet: „Și eu vreau să îți vorbesc despre temerile mele.

Anca, surprised, slowly replied: "And I want to talk to you about my fears.

E greu să ai încredere.

It's hard to trust."

”S-au așezat unul lângă altul, pe iarba deasă.

They sat side by side on the thick grass.

Soarele strălucea, dar norii se adunau în depărtare.

The sun was shining, but clouds gathered in the distance.

Începură să picteze o scenă comună, fiecare adăugând propriile detalii.

They began to paint a shared scene, each adding their own details.

Dar, brusc, ploaia de vară sosi neanunțată și îi obligă să se adăpostească sub o foișor mic.

But suddenly, a summer rain came without warning and forced them to take shelter under a small gazebo.

În adăpostul dintre picăturile de ploaie, Nicolae și Anca se priveau în ochi.

In the refuge from the raindrops, Nicolae and Anca looked into each other's eyes.

Nicolae își deschise inima: „Mi-e frică să nu dezamăgesc.

Nicolae opened his heart: "I'm afraid of disappointing.

Dar simt că pictura mă eliberează.

But I feel that painting sets me free."

” Anca, cu o voce caldă, îi spuse: „Îmi e greu să mă apropii de oameni.

Anca, in a warm voice, said: "It's hard for me to get close to people.

Îmi e teamă să pierd.

I'm afraid of losing."

”Ploaia se liniști la fel de rapid cum a început.

The rain stopped as quickly as it had started.

Cu sprijin reciproc, cei doi tineri realizaseră că nu erau singuri în lupta cu temerile lor.

With mutual support, the two young people realized they weren't alone in their struggle with their fears.

Pe măsură ce norii se îndepărtau, lumina caldă a soarelui reapăru.

As the clouds drifted away, the warm light of the sun reappeared.

Acum, totul părea mai clar și mai luminos.

Now, everything seemed clearer and brighter.

Cu un nou început, Nicolae simțea că încrederea lui crește.

With a new beginning, Nicolae felt his confidence growing.

Anca, la rândul ei, simțea că se poate încrede din nou.

Anca, in turn, felt she could trust again.

Într-un dialog sincer și un sprijin mutual, cei doi își promiseră să își susțină reciproc visele și să își construiască viitorul împreună.

In an honest dialogue and mutual support, they promised to support each other's dreams and build their future together.

Grădinile Cișmigiu fuseseră martorul nașterii unei prietenii speciale, care începuse ca un simplu dialog la un curs de pictură și se transformase într-o poveste de dragoste vindecătoare.

Cișmigiu Gardens had borne witness to the birth of a special friendship that started as a simple conversation in a painting class and transformed into a healing love story.