Într-o vară caldă, Brașovul își purta haina verde a pădurilor și strălucea sub soarele de august.

In a warm summer, Brașov wore its green cloak of forests and shone under the August sun.

Orașul era aglomerat de turiști, dar încă ascundea colțuri liniștite unde doar amintirile copilăriei lui Andrei și Elena păreau să mai locuiască.

The city was crowded with tourists, yet it still hid quiet corners where only Andrei and Elena's childhood memories seemed to dwell.

Andrei se întoarse acasă după o lungă absență.

Andrei had returned home after a long absence.

Plecase la București pentru o slujbă mai bună.

He had left for Bucharest for a better job opportunity.

Era emoționat.

He was excited.

Nu-l mai văzuse pe Elena de mult timp.

He hadn't seen Elena in a long time.

Îi era dor de sora lui, dar știa că relația lor s-a răcit de când el plecase.

He missed his sister, but he knew their relationship had cooled since he'd left.

Elena îl aștepta pe terasa casei părintești.

Elena was waiting on the terrace of their parents' house.

Era o zi senină, iar vântul aducea simplu mirosul de brad și povestea despre vremuri de altădată.

It was a clear day, and the wind simply carried the scent of fir trees, telling stories of bygone times.

Elena avea o privire distantă.

Elena had a distant look.

Se simțea lăsată în urmă, iar afacerea de familie o ținea legată de Brașov.

She felt left behind, and the family business kept her anchored to Brașov.

"Salut, Elena", spuse Andrei încet, sperând să rupă gheața.

"Hello, Elena," Andrei said softly, hoping to break the ice.

Ea zâmbi slab, dar nu spun nimic.

She gave a faint smile but said nothing.

Andrei avea un plan.

Andrei had a plan.

Dorea să o ia pe Elena să viziteze locuri cunoscute lor.

He wanted to take Elena to visit places they knew.

Voia să retrăiască momentele frumoase și să reconstruiască poduri.

He wanted to relive wonderful moments and rebuild bridges.

Prima oprire a fost la lacul unde obișnuiau să pescuiască cu tatăl lor.

The first stop was the lake where they used to fish with their father.

Apa era limpede, iar păsările cântau de parcă nimic nu s-ar fi schimbat.

The water was clear, and the birds sang as if nothing had changed.

Stăteau pe mal și povesteau despre copilărie.

They sat by the shore, talking about childhood.

Elena redeveni puțin mai relaxată.

Elena became a little more relaxed.

Apoi, au mers la cetatea Brașovului, unde se cățărau pe ziduri când erau mici.

Then, they went to Brașov Fortress, where they used to climb the walls when they were small.

Panorama orașului era impresionantă și îi făcea să se simtă insignifianți, dar conectați.

The city view was impressive, making them feel insignificant yet connected.

În final, se opriră la un mic cafenea deasupra muntelui Tampa.

Finally, they stopped at a small café atop Mount Tampa.

Priveliștea era uluitoare.

The view was breathtaking.

Sub soarele de după-amiază, discuția alunecă spre dorințe și regrete.

Under the afternoon sun, the conversation drifted towards desires and regrets.

"De ce ai plecat, Andrei?

"Why did you leave, Andrei?"

" întrebă Elena, frântă.

Elena asked, broken.

"Simt că m-ai părăsit.

"I feel like you abandoned me."

""Nu am vrut să te rănesc", spuse Andrei.

"I didn't want to hurt you," Andrei said.

"Am plecat pentru viitorul meu, dar familia e importantă pentru mine.

"I left for my future, but family is important to me."

"Lacrimile și cuvintele vindecă adesea rănile.

Tears and words often heal wounds.

Discuția lor se transformă într-o promisiune.

Their conversation turned into a promise.

Hotărâră să păstreze legătura mai des.

They decided to keep in touch more often.

Andrei o rugă pe Elena să viziteze Bucureștiul, să vadă ce altceva ar putea să ofere viața.

Andrei urged Elena to visit Bucharest, to see what else life could offer.

Elena acceptă, cu ezitări, dar cu deschidere.

Elena agreed, with hesitation but openness.

În Brașovul lor natal, în lumina caldă a verii, cei doi frați și-au găsit drumul unul spre celălalt din nou.

In their hometown Brașov, in the warm summer light, the two siblings found their way back to each other again.

Andrei a realizat cât de importantă este familia, iar Elena a început să-și deschidă inima spre oportunitățile din afara Brașovului.

Andrei realized how important family is, and Elena began to open her heart to opportunities outside Brașov.

Amândoi știau acum că niciun munte nu e prea înalt pentru a păstra legătura.

They both now knew that no mountain is too high to keep in touch.

Iar promisiunea unei vizite la București hrănea speranța unei noi începuturi pentru amândoi.

And the promise of a visit to Bucharest nurtured the hope of a new beginning for both of them.