Într-o dimineață răcoroasă de toamnă, mirosul de cafea proaspăt măcinată plutea dintr-o prăjitorie micuță din colțul Bucureștiului.

On a cool autumn morning, the aroma of freshly ground coffee wafted from a small roastery on a corner of Bucharest.

Această prăjitorie era un loc special, unde lemnul vechi și rafturile pline de boabe de cafea creau o atmosferă caldă.

This roastery was a special place, where old wood and shelves full of coffee beans created a warm atmosphere.

Printre mesele prăjitoriei, Andrei, un tânăr barista, își pregătea inima pentru o întâlnire importantă.

Among the tables of the roastery, Andrei, a young barista, was preparing his heart for an important meeting.

Andrei și-a făcut curaj și a invitat-o pe sora sa, Alina, la o cafea.

Andrei had gathered the courage to invite his sister, Alina, for a coffee.

Deși o cunoștea de o viață întreagă, distanța dintre ei păruse că se mărește în timp, iar Andrei nu dorea să o piardă.

Although he had known her all his life, the distance between them seemed to grow over time, and Andrei didn't want to lose her.

Alina urma să se mute în alt oraș curând și timpul nu mai avea răbdare.

Alina was about to move to another city soon, and time was running out.

Alina era deja acolo când Andrei a sosit.

Alina was already there when Andrei arrived.

Ea stătea lângă fereastra care dădea spre un copac îngălbenit, cu o ceașcă de ceai în față.

She was sitting by the window that faced a yellowing tree, with a cup of tea in front of her.

Îl privea curioasă pe Andrei cum se apropie, dar și precaută, ca și cum aștepta să vadă ce descoperiri putea aduce conversația.

She watched Andrei approach with curiosity, yet cautiously, as if waiting to see what revelations the conversation could bring.

— Bună, Alina, spuse Andrei cu un zâmbet timid. Mi-a fost dor de tine.

"Hi, Alina," Andrei said with a shy smile. "I've missed you."

— Bună, Andrei, răspunse Alina. Timpul a trecut, nu?

"Hi, Andrei," Alina replied. "Time has passed, hasn't it?"

— Da, prea repede, recunosc, zise Andrei, așezându-se. Știu că am lipsit mult prea mult, dar... vreau să schimb asta.

"Yes, too quickly, I admit," said Andrei, sitting down. "I know I've been absent for far too long, but... I want to change that."

Alina îl privi sceptic, dar curioasă.

Alina looked at him, skeptical but curious.

Întotdeauna fusese cea deschisă, iar Andrei, mai retras.

She had always been the open one, and Andrei, more reserved.

În schimb, el era acum cel care începea o conversație dificilă.

Yet now, he was the one initiating a difficult conversation.

Andrei a oftat și s-a uitat la cafeaua lui, apoi și-a ridicat privirea cu sinceritate.

Andrei sighed and looked at his coffee, then raised his gaze sincerely.

— Uite, vin aici des din cauza amintirilor noastre.

"Look, I come here often because of our memories.

Ții minte cum veneam împreună cu mama să bem ciocolată caldă în prag de iarnă? întrebă el cu un zâmbet nostalgic.

Do you remember how we used to come here with Mom to drink hot chocolate at the start of winter?" he asked with a nostalgic smile.

Alina a zâmbit încet.

Alina slowly smiled.

Memoria vechii cafenea o îmblânzea vizibil.

The memory of the old café visibly softened her.

Andrei continuă:

Andrei continued:

— Am greșit mult, Alina.

"I made a lot of mistakes, Alina.

Am fost departe când aveai nevoie de mine.

I was distant when you needed me.

Îmi pare rău că te-am dezamăgit.

I'm sorry I let you down.

Dar vreau să îmi recâștig locul de frate în viața ta.

But I want to regain my place as your brother in your life.

Promit că voi fi altfel; am să mă schimb.

I promise I'll be different; I'll change."

Un nor de emoție plana peste măsuța lor.

A cloud of emotion hovered over their table.

Alina privea la Andrei, remarciunându-i sinceritatea.

Alina looked at Andrei, noticing his sincerity.

Timp de câteva momente tăcerea era grea, apoi Alina rupse liniștea.

For a few moments, silence was heavy, then Alina broke it.

— Știu că vrei să îmbunătățim lucrurile, Andrei, dar am nevoie să văd că lucrurile se schimbă, spuse ea în cele din urmă.

"I know you want to make things better, Andrei, but I need to see things change," she finally said.

Am suferit din cauza neimplicării tale, însă sunt dispusă să mai încercăm.

"I've been hurt by your lack of involvement, but I'm willing to try again."

Un zâmbet ușurat i-a luminat fața lui Andrei.

A relieved smile lit up Andrei's face.

Știa că aceasta era șansa de care avea nevoie.

He knew this was the chance he needed.

Pe măsură ce ziua avansa, frunzele cădeau în jurul ferestrelor prăjitoriei, dar discuția lor a continuat într-o notă mai optimistă.

As the day progressed, leaves fell around the roastery windows, but their conversation continued on a more optimistic note.

Înainte ca Alina să plece, ea i-a promis să mai treacă pe la prăjitorie înainte de plecarea definitivă.

Before Alina left, she promised to stop by the roastery again before her final departure.

Ieșind în aerul rece de toamnă, Andrei simți că a făcut un pas important.

Stepping out into the crisp autumn air, Andrei felt he had taken an important step.

În spatele tejghelei, el își pierdu privirea peste cafenea, știind că, în sfârșit, își redescoperise locul.

Behind the counter, he gazed over the café, knowing that he had finally rediscovered his place.

Era optimist și dornic să clădească o legătură nouă și mai puternică cu sora lui.

He was optimistic and eager to build a new, stronger bond with his sister.