Într-o dimineață răcoroasă de toamnă, Andrei stătea pe marginea unui traseu de alergat, în mijlocul taberei de antrenament.

On a cool autumn morning, Andrei sat on the edge of a running track, in the middle of the training camp.

Frunzele roșii și aurii zburau în vântul blând, iar cerul era senin, de un albastru intens.

Red and golden leaves flew in the gentle wind, and the sky was clear, a deep blue.

Tabăra era un loc liniștit, dar Andrei simțea agitația dinlăuntrul său.

The camp was a quiet place, but Andrei felt a stir within himself.

Se simțea sub presiune.

He felt under pressure.

Era finalul de vară iar Andrei își dorea cu ardoare să lase o impresie bună.

It was the end of summer, and Andrei was eager to make a good impression.

Catalina, antrenoarea sa, a trecut pe lângă el.

Catalina, his coach, passed by him.

"Andrei, ești gata de cursa finală?

"Andrei, are you ready for the final race?"

" a întrebat ea, zâmbind încurajator.

she asked, smiling encouragingly.

Andrei a dat din cap, deși îndoiala îi umbrea privirea.

Andrei nodded, although doubt clouded his gaze.

Gândurile sale erau tulburate de accidentările recente.

His thoughts were troubled by recent injuries.

Totuși, voia să demonstreze că este capabil.

Still, he wanted to prove he was capable.

Pe traseu, Andrei s-a concentrat.

On the track, Andrei focused.

Simțea cum fiecare pas îl apropia de linia de start.

He felt each step bring him closer to the starting line.

Inima îi bătea puternic în piept.

His heart pounded in his chest.

Când și-a auzit numele, a zâmbit timid către colegi și s-a pregătit.

When he heard his name, he smiled shyly at his colleagues and got ready.

Cu tot ce era în el, a pornit să alerge.

With everything in him, he started running.

Vântul îi zgâria fața, iar frigul îi ascuțea simțurile.

The wind scratched his face, and the cold sharpened his senses.

Alerga cu toate puterile.

He ran with all his might.

Dar în curând, durerea i-a cuprins glezna, ca un reminder violent al accidentării sale.

But soon, pain seized his ankle, a violent reminder of his injury.

Gândurile negre îl copleșeau: "Ar trebui să mă opresc.

Dark thoughts overwhelmed him: "Should I stop?

Ce se întâmplă dacă mă rănesc serios?

What if I get seriously hurt?"

"Cu toate acestea, vocea interioară a lui Andrei a devenit mai puternică.

Nevertheless, Andrei's inner voice grew stronger.

"Până la capăt!

"To the finish!

", și-a spus el hotărât.

", he told himself decisively.

Ochii săi erau fixați pe linia de sosire, iar fiecare pas devenea tot mai dureros.

His eyes were fixed on the finish line, and each step became more painful.

Într-un efort final, Andrei a strâns din dinți și a trecut linia de sosire.

In a final effort, Andrei gritted his teeth and crossed the finish line.

Imediat a căzut la pământ epuizat.

He immediately collapsed to the ground, exhausted.

Aerul rece îi umplea plămânii, iar durerea îi învăluia piciorul.

The cold air filled his lungs, and pain enveloped his leg.

Catalina și colegii săi au venit repede la el, dar Andrei avea un zâmbet slab pe față.

Catalina and his colleagues quickly came to him, but Andrei had a faint smile on his face.

În acele clipe de epuizare, Andrei a realizat ceva important.

In those moments of exhaustion, Andrei realized something important.

Poate nu a reușit cel mai bun timp, dar a terminat cursa.

Maybe he didn't achieve the best time, but he finished the race.

Și mai important, a înțeles valoarea sănătății și a acceptării de sine.

More importantly, he understood the value of health and self-acceptance.

Nu se mai simțea nevoit să dovedească nimănui nimic.

He no longer felt the need to prove anything to anyone.

Era de ajuns cum era.

He was enough as he was.

Cu ajutorul colegilor săi, Andrei s-a ridicat încet.

With the help of his colleagues, Andrei slowly got up.

Era obosit, dar mulțumit.

He was tired but satisfied.

Știa că, din acel moment, va avea grijă de el înainte de toate.

He knew that, from that moment on, he would take care of himself above all else.

Și cea mai importantă realizare era că, la final de zi, propria lui valoare nu depindea de o cursă sau de așteptările altora.

And the most important realization was that, at the end of the day, his own worth didn't depend on a race or others' expectations.

Aceasta se afla în inima lui, mereu prezentă.

It was in his heart, always present.