Fereastra mare a salonului îi oferea lui Mihai o priveliște inspiratoare.

The large window of the room offered Mihai an inspiring view.

Era toamnă, iar copacii din curtea spitalului își schimbau culorile, frunzele galbene și portocalii dansând în aer.

It was autumn, and the trees in the hospital courtyard were changing colors, with yellow and orange leaves dancing in the air.

Mihai, în mijlocul unei bătălii cu depresia, găsea alinare în observarea naturii.

In the midst of his battle with depression, Mihai found solace in observing nature.

Irina și Andrei au intrat cu pași hotărâți.

Irina and Andrei entered with determined steps.

Salonul era alb și neatins de căldura pe care frunzele de afară o transmiteau.

The room was white, untouched by the warmth that the leaves outside conveyed.

Fratele și sora lui Mihai aveau o misiune: să discute viitorul îngrijirii lui.

Mihai's brother and sister were on a mission: to discuss his future care.

„Cum te simți astăzi, Mihai?” a întrebat Irina cu o privire plină de preocupare.

“How are you feeling today, Mihai?” Irina asked with a look full of concern.

Mihai a zâmbit slab, dar sincer.

Mihai gave a weak but sincere smile.

„Mai bine când privesc copacii de afară,” a răspuns el cu o voce caldă, dar obosită.

“Better when I look at the trees outside,” he replied in a warm, yet tired voice.

Andrei, cu brațele încrucișate, se uită la el.

Andrei, with his arms crossed, looked at him.

„Ar trebui să ne asigurăm că primești cea mai bună îngrijire.

“We should make sure you receive the best care.

Locul acesta are specialiști buni,” spuse el, încercând să pară optimist.

This place has good specialists,” he said, trying to seem optimistic.

„Dar nu pot să stau între aceste ziduri tot timpul,” replică Mihai.

“But I can't stay between these walls all the time,” Mihai replied.

„Natura e terapia mea.

“Nature is my therapy.

Vreau să am timp afară.”

I want time outside.”

Irina știa cât de important era acest lucru pentru Mihai.

Irina knew how important this was for Mihai.

Ea și Andrei au discutat despre asta de multe ori.

She and Andrei had talked about it many times.

Era un subiect greu.

It was a difficult topic.

Cum să îmbine dorințele lui Mihai cu recomandările doctorilor?

How to blend Mihai's desires with the doctors' recommendations?

Discuția s-a mutat în sala de consiliere, unde un terapeut îi aștepta.

The discussion moved to the counseling room, where a therapist was waiting for them.

Mihai a explicat din nou.

Mihai explained again.

Vocea lui era calmă, dar fermă.

His voice was calm but firm.

„Am nevoie de natură.

“I need nature.

Mă simt liber acolo.

I feel free there.

Acolo sufletul meu se liniștește.”

That's where my soul finds peace.”

Irina și Andrei i-au privit pe rând pe Mihai și terapeut, tensionați între dorința de a-l sprijini pe fratele lor și a-i asculta pe specialiști.

Irina and Andrei looked at Mihai and then at the therapist, torn between the desire to support their brother and listening to the specialists.

„Poate putem încerca un program care să includă ieșiri supravegheate,” propuse terapeutul.

“Maybe we could try a program that includes supervised outings,” the therapist suggested.

„O să-l ajute pe Mihai și vă oferă vouă siguranță.”

“It will help Mihai and give you peace of mind.”

După câteva minute de reflecție, Irina și Andrei au căzut de acord.

After a few minutes of reflection, Irina and Andrei agreed.

Inima lor se mai liniștise.

Their hearts felt a bit calmer.

Mihai era bucuros, simțea că e înțeles.

Mihai was happy, feeling understood.

Speranța se aprinsese în ochii lui, asemenea luminii de toamnă care străpungea ferestrele.

Hope was lit in his eyes, like the autumn light piercing the windows.

În săptămânile ce au urmat, Mihai a început să iasă zilnic în curte.

In the weeks that followed, Mihai started going out into the courtyard daily.

Frunzele cădeau, fiecare pas îl ducea mai aproape de vindecare, iar legătura cu Irina și Andrei se întărea.

The leaves fell, each step bringing him closer to healing, and his bond with Irina and Andrei grew stronger.

În final, toamna protectoare și iubirea fraților săi au deschis o ușă către o nouă speranță.

In the end, the protective autumn and his siblings' love opened a door to new hope.

Cei trei au învățat că natura poate fi nu doar un loc, ci o punte între inimi.

The three of them learned that nature can be not just a place, but a bridge between hearts.

Povestea lor continua, cu fiecare frunză căzută, mai plină de înțelegere și optimism.

Their story continued, with each fallen leaf, filled with more understanding and optimism.