În cimitirul vesel din Săpânța, în mijlocul mormintelor viu colorate, Adrian se plimba gânditor.

In the merry cemetery of Săpânța, amidst the brightly colored graves, Adrian walked thoughtfully.

Era toamnă, iar frunzele ruginii cădeau încet pe pământul deja acoperit de istorie și amintiri.

It was autumn, and the rusty leaves were slowly falling on the ground already covered with history and memories.

Nailonul umbrelor se amesteca cu tăcerea, iar vuietul vântului părea să șoptească povești vechi.

The nylon of the shadows mingled with the silence, and the roar of the wind seemed to whisper old stories.

Adrian era un tânăr istoric, fascinat de folclorul local.

Adrian was a young historian, fascinated by local folklore.

Nu credea în superstiții, dar articolele despre o piatră funerară misterioasă îi stârniseră interesul.

He did not believe in superstitions, but articles about a mysterious tombstone had piqued his interest.

Legenda spune că piatra prezice viitorul.

Legend says that the stone predicts the future.

Din povestirile celorlalți, Adrian știa că mulți săteni evitau să vorbească despre ea.

From others' stories, Adrian knew that many villagers avoided talking about it.

Era o teamă nedefinită, dar puternică.

It was an undefined, yet strong fear.

În apropierea unui mormânt cu o cruce de un albastru intens, Adrian găsi piatra magică.

Near a grave with an intensely blue cross, Adrian found the magic stone.

Inscripțiile erau gravate profund, dar într-un mod curios și criptic.

The inscriptions were deeply engraved, but in a curious and cryptic manner.

Nu părea o operă de artă veche, ci mai degrabă o enigmă a timpului prezent.

It didn't seem like an ancient work of art, but rather a present-day enigma.

"Ce înseamnă asta?

"What does this mean?"

", se întreba Adrian, încercând să-și ascundă nerăbdarea.

Adrian wondered, trying to hide his impatience.

Sătenii îi avertizaseră: să nu deranjeze piatra, să nu aducă necazuri.

The villagers had warned him: do not disturb the stone, do not bring misfortune.

Dar curiozitatea lui era mult prea mare.

But his curiosity was much too great.

Decide să cerceteze mai departe.

He decided to investigate further.

Gândurile lui erau întunecate de întrebări fără răspuns, dar se simțea determinat să descopere adevărul.

His thoughts were darkened by unanswered questions, but he felt determined to discover the truth.

De Halloween, când noaptea începea să înghită ziua, un nor gros acoperi luna.

On Halloween, when night began to swallow the day, a thick cloud covered the moon.

Ploaia începu brusc, zăngănind peste funeralii tăcute.

The rain suddenly started, clattering over the silent funerals.

În fulgerele orbitoare, Adrian observă ceva neașteptat.

In the blinding lightning, Adrian noticed something unexpected.

Inscripțiile, spălate de ploaie, dezvăluiau mai multe cuvinte: "Păziți-vă de foc".

The inscriptions, washed by the rain, revealed more words: "Beware of fire."

Adrian simți un fior rece.

Adrian felt a cold shiver.

Fără să mai piardă timp, alergă spre sat.

Without wasting any more time, he ran towards the village.

La marginea pădurii, zări focuri care pârjoleau o casă veche.

At the edge of the forest, he saw fires scorching an old house.

Alarmele nu sunaseră, iar sătenii erau încă încolțiți de frica superstițiilor.

The alarms had not sounded, and the villagers were still held back by the fear of superstitions.

Adrian dădu alarma și împreună cu localnicii reuși să controleze incendiul.

Adrian raised the alarm, and together with the locals, managed to control the fire.

Deși nu înțelegea pe deplin puterea pietrei, Adrian salvase satul.

Although he did not fully understand the power of the stone, Adrian had saved the village.

Cimitirul părea tăcut și misterios, ca și cum își ascundea încă tainele sale.

The cemetery seemed silent and mysterious, as if still hiding its secrets.

Știa că nu avea toate răspunsurile, dar învățase să respecte puterea tăcută a poveștilor locale.

He knew he did not have all the answers, but he had learned to respect the silent power of local stories.

Părăsi Săpânța cu o minte mai deschisă, recunoscând că unele lucruri sunt dincolo de explicații logice.

He left Săpânța with a more open mind, recognizing that some things are beyond logical explanations.

Deschis din nou către necunoscut și respectând credințele comunei, simți că lumea devine, treptat, un loc mai vast și mai misterios decât știuse vreodată.

Open again to the unknown and respecting the beliefs of the community, he felt that the world was becoming, gradually, a vaster and more mysterious place than he had ever known.