Străzile Bucureștiului erau mai aglomerate ca niciodată.

The străzile of București were more crowded than ever.

Pe geamurile mici ale apartamentului modest fluturau lumini calde.

On the small windows of the modest apartment, warm lights flickered.

Afară era târziu, iar orașul începuse să se liniștească sub cerul de iarnă târzie.

Outside, it was late, and the city began to quiet down under the late winter sky.

Într-un colț al apartamentului, Andrei privea gânditor spre sora lui, Mirela.

In one corner of the apartment, Andrei watched thoughtfully towards his sister, Mirela.

Ea desena atentă, întreaga atenție captivată de culorile care prindeau viață sub mâinile ei.

She was drawing attentively, her entire focus captivated by the colors coming to life under her hands.

Tatăl lor, domnul Petrescu, era așezat într-un fotoliu vechi, citind ziarul.

Their father, domnul Petrescu, was seated in an old armchair, reading the newspaper.

O adiere de tensiune plutea în aer.

A hint of tension floated in the air.

De când mama lor plecase, povara responsabilităților căzuse pe umerii lui Andrei.

Since their mother had left, the burden of responsibilities had fallen on Andrei's shoulders.

El încerca să fie sprijinul familiei, dar visurile Mirelei îi dădeau bătăi de cap tatălui.

He tried to be the family's support, but Mirela's dreams troubled their father.

"Ar trebui să te gândești la o carieră stabilă, Mirela," spuse tatăl lor, ridicând privirea de pe ziar.

"You should think about a stable career, Mirela," their father said, looking up from the newspaper.

"Pictura nu îți va plăti facturile."

"Painting will not pay the bills."

Mirela își mușca buzele, oftând.

Mirela bit her lips, sighing.

"Tată, arta e viața mea," răspunse ea cu o voce calmă, dar hotărâtă.

"Father, art is my life," she replied with a calm but determined voice.

Andrei știa că visul Mirelei nu era doar un capriciu.

Andrei knew that Mirela's dream was not just a whim.

Ea avea un talent adevărat și o dorință arzătoare de a reuși.

She had true talent and a burning desire to succeed.

El trebuia să facă ceva.

He had to do something.

După ce tatăl lor adormi, Andrei se apropie de Mirela.

After their father fell asleep, Andrei approached Mirela.

"Am nevoie să-ți arăt ceva," îi zise el încet.

"I need to show you something," he said slowly.

Scoase un dosar gros de sub masă și îi arătă planul său.

He pulled a thick folder from under the table and showed her his plan.

"Crezi că asta va funcționa?" întrebă Mirela, cu ochii mari, speranța licărindu-i în privire.

"Do you think this will work?" asked Mirela, her eyes wide, hope glimmering in her gaze.

"Da," spuse Andrei cu hotărâre.

"Yes," Andrei said with determination.

"Voi vorbi cu tata mâine."

"I'll talk to dad tomorrow."

A doua zi, Andrei se așeză lângă tatăl său la masă.

The next day, Andrei sat down next to his father at the table.

"Tată, trebuie să discutăm," zise el, cuvintele trepidând de sub încrederea proaspăt câștigată.

"Dad, we need to talk," he said, his words trembling with newly-gained confidence.

Cu răbdare, Andrei îi povesti planul său.

Patiently, Andrei explained his plan to him.

Ei puteau reduce anumite cheltuieli și încerca să găsească burse care să acopere o parte din taxa de școlarizare a Mirelei.

They could reduce certain expenses and try to find scholarships to cover part of Mirela's tuition fees.

Andrei chiar luase un job part-time pentru a aduce un venit suplimentar.

Andrei had even taken a part-time job to bring in additional income.

Domnul Petrescu oftă.

Domnul Petrescu sighed.

"Vrei cu adevărat asta?" întrebă el.

"Do you really want this?" he asked.

"Da, tata. Mirela merită o șansă," răspunse Andrei.

"Yes, dad. Mirela deserves a chance," Andrei answered.

După câteva momente de tăcere, tatăl lor murmură. "Bine.

After a few moments of silence, their father murmured, "Alright.

Dacă și voi credeți atât de mult în asta, atunci să încercăm."

If you both believe in this so much, then let's try."

Zâmbetul Mirelei lumină întreaga cameră când Andrei îi dădu vestea.

Mirela's smile lit up the entire room when Andrei gave her the news.

Era prima dată în mult timp când simțea că viitorul ei ar putea fi așa cum și-l dorea.

It was the first time in a long while that she felt her future could be as she imagined.

În următoarele zile, familia Petrescu începu să își ajusteze viața în jurul noilor lor planuri.

In the following days, the Petrescu family began adjusting their lives around their new plans.

Andrei, acum mai încrezător, simțea că greutatea s-a transformat într-un țel comun.

Andrei, now more confident, felt that the burden had transformed into a common goal.

Pe măsură ce iarna se sfârșea, în apartamentul micuț din București, așteptările și speranțele creșteau odată cu căldura primăverii care se apropia.

As winter ended, in the small apartment in București, expectations and hopes grew with the warmth of the approaching spring.

Mirela picta cu mai multă ardoare, iar Andrei începu să vadă cum, în ciuda dificultăților, poate împleti responsabilitatea cu speranța.

Mirela painted with more ardor, and Andrei began to see how, despite difficulties, responsibility could be woven with hope.

Acesta era doar începutul unei vieți noi pentru familia Petrescu.

This was just the beginning of a new life for the Petrescu family.