Herăstrău Park strălucea sub razele blânde ale primăverii, într-o zi de 1 Mai plină de viață.

Herăstrău Park gleamed under the gentle rays of spring, on a lively 1st of May.

Ca un melanj de culori și arome, parcul era cel mai frumos loc din București, gata să întâmpine sărbătoarea Muncii.

Like a blend of colors and aromas, the park was the most beautiful place in București, ready to welcome the Labor Day celebration.

Iar Mihai știa asta.

And Mihai knew that.

Plănuise această zi de mult timp, dorind să-i ofere Elenei o amintire de neuitat.

He had planned this day for a long time, wanting to offer Elena an unforgettable memory.

Într-un colț liniștit, aproape de lac, Mihai și Elena își așezaseră pătura pentru picnic.

In a quiet corner close to the lake, Mihai and Elena had laid out their picnic blanket.

Erau acolo și Andrei, prietenul lor bun, care se hotărâse să le facă o vizită neașteptată pentru a sărbători împreună.

There was also Andrei, their good friend, who had decided to make an unexpected visit to celebrate together.

Dar planurile lui Mihai erau mai mari decât timpul petrecut cu prietenii.

But Mihai's plans were bigger than just spending time with friends.

În secret, ascundea o cutiuță mică în buzunarul sacoului.

Secretly, he hid a small box in the pocket of his jacket.

"Se pare că va fi o zi perfectă," spuse Mihai, zâmbind spre Elena, care îi răspundea cu priviri luminoase.

"It seems it's going to be a perfect day," said Mihai, smiling at Elena, who responded with bright eyes.

Brusc, cerul începu să întunece, iar vântul aduse cu el miros de ploaie.

Suddenly, the sky began to darken, and the wind brought with it the smell of rain.

Înainte să-și dea seama, un șuvoi de ploaie rece coborî peste parc.

Before they realized it, a stream of cold rain poured down over the park.

Haosul începu să-și facă loc, oamenii alergând să se adăpostească sub copaci și foișoare.

Chaos began to take over, with people running to take shelter under trees and gazebos.

Mihai privi în jur, conștient că momentul său planificat era amenințat.

Mihai looked around, aware that his planned moment was threatened.

Elena îl privi cu ochi mari, și Andrei începu să plieze în grabă pătura udă.

Elena looked at him with wide eyes, and Andrei began to quickly fold up the wet blanket.

Părea că toată lumea își pierduse voia bună, iar visul unei zile perfecte părea să se destrame.

It seemed everyone had lost their good spirits, and the dream of a perfect day seemed to be fading.

"Ce facem acum?

"What do we do now?"

" întrebă Elena, strângându-se aproape de Mihai.

asked Elena, snuggling close to Mihai.

Într-o clipă de intenție nebunească, Mihai o trase delicat spre un foișor aproape gol.

In a moment of wild intent, Mihai gently pulled her towards an almost empty gazebo.

Ploua cu putere, dar acolo erau feriți de șiroaiele necruțătoare.

It rained heavily, but there they were sheltered from the relentless downpour.

În loc să se abată de la plan, Mihai decise să îmbrățișeze momentul.

Instead of deviating from the plan, Mihai decided to embrace the moment.

"Eu zic să dansăm," spuse Mihai, zâmbind larg.

"I say we dance," Mihai said with a broad smile.

Andrei râse, bătând din palme pentru muzica imaginației lor.

Andrei laughed, clapping for the music of their imagination.

Picături de ploaie curgeau pe fața Elenei, dar ochii ei sclipeau de fericire.

Rain trickled down Elena's face, but her eyes were sparkling with happiness.

Mihai, cu ochii încrezători, se aplecă ușor și scoase cutiuța din buzunar.

Mihai, with confident eyes, leaned slightly and took the box from his pocket.

"Nu pot să amân asta mai mult, chiar dacă plouă," zise Mihai, deschizând cutia pentru a dezvălui un inel strălucitor.

"I can't delay this any longer, even if it's raining," Mihai said, opening the box to reveal a sparkling ring.

"Vrei să fii soția mea?

"Will you be my wife?"

"Elena râdea acum, râsul ei combinându-se cu sunetul ploii, și, fără ezitare, îi răspunse: "Da, Mihai!

Elena was laughing now, her laughter mingling with the sound of the rain, and without hesitation, she replied, "Yes, Mihai!

Da!

Yes!"

"Andrei aplaudă fericit, iar picăturile de pe frunzele foișorului dansau odată cu ei.

Andrei clapped happily, and the droplets on the gazebo leaves danced along with them.

Mihai învățase că spontaneitatea are magia sa, transformând o zi inundată într-o amintire de neprețuit.

Mihai had learned that spontaneity has its magic, turning a drenched day into a priceless memory.

Chiar și un plan neîmpletit fusese rosul altul perfect, doar pentru că inima lui găsise curajul să meargă mai departe.

Even a tangled plan felt perfect, just because his heart found the courage to move forward.

Iar Elena, cu inelul pe deget, era dovada vie a iubirii pătărâtă de ploaie, dar îmbogățită de fericire.

And Elena, with the ring on her finger, was the living proof of love tainted by rain but enriched by happiness.