Umbre lungi dansau pe pereții unei vechi hale părăsite de la marginea orașului.

Long shadows danced on the walls of an old abandoned warehouse on the outskirts of the orașului.

Era prima zi a unui club secret, iar Lucian pășea cu grijă prin ușa metalică scârțâitoare.

It was the first day of a secret club, and Lucian stepped carefully through the creaky metal door.

Frunzele de toamnă suflau ușor pe asfaltul crăpat, iar aerul era rece și proaspăt.

Autumn leaves blew gently on the cracked asphalt, and the air was cold and fresh.

Lucian își dorea cu ardoare să aparțină unui grup care să-i împărtășească pasiunile.

Lucian ardently wished to belong to a group that shared his passions.

Simțise mereu că e un străin printre colegii de la școală.

He had always felt like a stranger among his schoolmates.

Poate că acest club era șansa lui să găsească prieteni adevărați.

Maybe this club was his chance to find true friends.

Ioana și Andrei îl așteptau deja în mijlocul halei.

Ioana and Andrei were already waiting for him in the middle of the warehouse.

Andrei era liderul, plin de încredere și misterios, iar Ioana avea un zâmbet blând și prietenos.

Andrei was the leader, full of confidence and mystery, while Ioana had a gentle and friendly smile.

„Bună, Lucian!” a spus Ioana, deschizându-i brațele pentru un salut cald. „Mă bucur că ai venit.”

"Hello, Lucian!" said Ioana, opening her arms for a warm greeting. "I'm glad you came."

Andrei a făcut un semn din cap și a început să explice motivele clubului.

Andrei nodded and began explaining the reasons for the club.

„Noi căutăm... Adevărul!” vocea lui răsună printre zidurile clădirii.

"We seek... the Truth!" his voice echoed through the building's walls.

Misiunea părea interesantă, dar Lucian simțea că mai e ceva nespus.

The mission seemed intriguing, but Lucian felt there was something unspoken.

„Și ce facem mai exact aici?” întrebă Lucian cu un mic nod de curiozitate.

"And what exactly do we do here?" Lucian asked with a small nod of curiosity.

Îi plăcea să exploreze, dar trebuia să fie sigur că e un loc sigur și corect.

He liked to explore, but he needed to be sure it was a safe and proper place.

„Învățăm să ne apărăm de cei care nu ne înțeleg,” zise Andrei, aruncând o privire în jurul grupului.

"We learn to defend ourselves from those who don't understand us," said Andrei, glancing around the group.

„Trebuie să fim pregătiți pentru orice.”

"We need to be prepared for anything."

Lucian începu să-și pună întrebări. Cu ce fel de apărare se ocupau?

Lucian began to question himself. What kind of defense were they dealing with?

Era sigur de intențiile lor?

Was he sure of their intentions?

Ziua avansa și Lucian știa că trebuie să afle adevărul.

As the day progressed, Lucian knew he had to discover the truth.

„Andrei, nu vreau să mă implic în ceva ce ar putea fi greșit. Ce intenții aveți de fapt?”

"Andrei, I don't want to get involved in something that could be wrong. What are your actual intentions?"

Silence intervinse pentru câteva momente, până când Andrei răspunse cu un oftat.

Silence fell for a few moments until Andrei responded with a sigh.

„Adevărat, ar trebui să fii precaut,” recunoscu el.

"Truthfully, you should be cautious," he admitted.

„Noi vrem un loc unde să fim acceptați fără judecăți.”

"We want a place where we are accepted without judgment."

Ioana interveni și ea: „Toți am fost altădată rătăciți, dar aici vrem să ne sprijinim unul pe altul.”

Ioana also intervened: "We've all been lost before, but here we want to support each other."

Cu inima mai ușoară, Lucian realiză că, în spatele acestei idei inițial riscante, toți căutau același lucru: un loc de apartenență.

With a lighter heart, Lucian realized that, behind this initially risky idea, they were all seeking the same thing: a place of belonging.

Odată ce temerile lui au dispărut, s-a simțit acceptat și conectat cu ceilalți.

Once his fears disappeared, he felt accepted and connected with the others.

Duminică seara, lucrarea clubului începu cu un nou scop.

On Sunday evening, the club's work began with a new purpose.

Nu era neapărat despre apărare, ci despre construcția unui mediu cald și deschis.

It wasn't necessarily about defense, but about building a warm and open environment.

Lucian câștigase încrederea de a întreba și a-și face auzită vocea.

Lucian had gained the confidence to ask questions and make his voice heard.

Și, cel mai important, găsise prieteni adevărați.

And, most importantly, he had found true friends.