Într-o dimineață răcoroasă de toamnă, clădirea impunătoare a școlii din București era înconjurată de frunzele multicolore care cădeau grațios.

On a cool autumn morning, the imposing school building in București was surrounded by multicolored leaves gracefully falling.

Elevii, înfofoliți în geci, se grăbeau să intre în clasele călduroase.

The students, bundled up in jackets, hurried to enter the warm classrooms.

Matei se îndrepta și el spre școală, dar nu pentru lecții obișnuite, ci pentru conferința cu părinții.

Matei was also heading to school, but not for regular lessons, rather for the parent-teacher conference.

Matei era un elev sârguincios.

Matei was a diligent student.

Îi plăcea să scrie, să-și imagineze lumi și povești, dar matematica nu era prietena lui.

He liked to write, to imagine worlds and stories, but mathematics was not his friend.

Mama sa, Andreea, era îngrijorată de notele lui la matematică.

His mother, Andreea, was worried about his math grades.

"Trebuie să intri la un liceu bun," îi repeta ea adesea.

"You need to get into a good high school," she often repeated to him.

Dar Matei visa la altceva - să scrie, să creeze.

But Matei dreamed of something else - to write, to create.

Elena, profesoara lui Matei, era o femeie blândă și înțelegătoare.

Elena, Matei's teacher, was a gentle and understanding woman.

Îi plăcea să citească eseurile lui Matei și vedea în el un scriitor în devenire.

She enjoyed reading Matei's essays and saw a budding writer in him.

Astăzi, Elena urma să vorbească cu Andreea despre situația lui Matei.

Today, Elena was going to talk to Andreea about Matei's situation.

Matei plănuise ceva pentru conferință.

Matei had planned something for the conference.

În rucsac, ascunse, avea câteva dintre cele mai bune povestiri ale sale.

Hidden in his backpack were some of his best stories.

Voia să le citească pentru Elena și mamei sale, sperând că astfel va primi libertatea de a se concentra mai mult pe scris.

He wanted to read them to Elena and his mother, hoping to receive the freedom to focus more on writing.

Sala unde avea loc întâlnirea era deja plină de vocile părinților și profesorilor.

The room where the meeting was held was already filled with the voices of parents and teachers.

În colț, o decorare simplă de Halloween aducea un strop de culoare.

In the corner, a simple Halloween decoration added a splash of color.

Matei, Andreea și Elena se așezară într-o încăpere mai mică, departe de zumzetul principal, luminată de lumina caldă a toamnei filtrată printre frunzele aurii.

Matei, Andreea, and Elena sat in a smaller room, away from the main buzz, lit by the warm autumn light filtered through the golden leaves.

Elena începu discuția cu Andreea, subliniind cât de mult a progresat Matei la scris.

Elena began the discussion with Andreea, highlighting how much Matei had progressed in writing.

"Dar matematica?

"But math?"

" întrebă Andreea, neliniștită.

asked Andreea, worried.

Matei strânse din degete și își făcu curaj.

Matei clenched his fingers and gathered his courage.

"Sper să pot citi ceva," spuse el timid.

"I hope I can read something," he said timidly.

Cu acordul Elenei, Matei scoase o poveste scurtă.

With Elena's consent, Matei took out a short story.

Era despre un băiat dintr-un sat mic care, folosindu-și imaginația, reuși să rezolve problemele satului.

It was about a boy from a small village who, using his imagination, managed to solve the village's problems.

Îți putea picta în cuvinte orașe magice, prietenii puternici și aventuri neobișnuite.

He could paint magical cities, strong friendships, and unusual adventures with words.

Pe măsură ce citea, vocea i se umplea de emoție și pasiune.

As he read, his voice was filled with emotion and passion.

Andreea ascultă atent.

Andreea listened attentively.

Când Matei termină lectura, ochii ei erau umezi.

When Matei finished reading, her eyes were moist.

"Matei, nu știam cât de talentat ești," spuse ea cu o voce caldă.

"Matei, I didn't know how talented you are," she said warmly.

Elena interveni cu blândețe: "Poate putem găsi un echilibru, Andreea.

Elena gently intervened: "Maybe we can find a balance, Andreea.

Matei are nevoie și de matematică, dar și de timp pentru ce iubește.

Matei needs math, but also time for what he loves."

"Andreea îl privi pe Matei.

Andreea looked at Matei.

În acel moment, înțelese importanța sprijinului ei pentru visurile fiului său.

In that moment, she understood the importance of her support for her son's dreams.

"Bine, Matei.

"Alright, Matei.

Vom găsi o cale să-ți împarți timpul," răspunse ea zâmbind.

We'll find a way to divide your time," she replied with a smile.

Pentru Matei, aceste cuvinte au fost un dar prețios.

For Matei, these words were a precious gift.

Lupta să-și exprime dorințele a dat roade, iar el simțea acum o libertate nou descoperită.

The struggle to express his desires had borne fruit, and he now felt a newfound freedom.

Și astfel, Matei păși în toamnă cu mai multă încredere, hotărât să îmbine matematică cu magia cuvintelor.

And thus, Matei stepped into autumn with more confidence, determined to blend math with the magic of words.