Ninsoarea acoperea încet dealurile din jurul Mănăstirii Voroneț cu un strat alb, strălucitor.

The snow slowly covered the hills surrounding the Mănăstirea Voroneț with a shining white layer.

Mirel și Anca pășeau cu grijă pe aleea îngustă care ducea spre faimosul edificiu.

Mirel and Anca carefully walked down the narrow path leading to the famous building.

Era iarnă, iar Crăciunul se apropia cu pași repezi, aducând cu el un aer de sărbătoare.

It was winter, and Christmas was fast approaching, bringing with it a festive air.

Mirel era plin de entuziasm.

Mirel was filled with enthusiasm.

El avea o teorie îndrăzneață: undeva, ascuns într-unul dintre frescele mănăstirii, se afla o hartă secretă.

He had a bold theory: somewhere hidden within one of the monastery's frescoes was a secret map.

Această hartă ar indica locul unui tezaur uitat.

This map would indicate the location of a forgotten treasure.

Anca, pe de altă parte, era sceptică.

Anca, on the other hand, was skeptical.

Ea venise să admire frumusețea frescelor și să simtă istoria locului, dar nu voia să-i strice bucuria lui Mirel.

She had come to admire the beauty of the frescoes and feel the history of the place, but she didn't want to spoil Mirel's joy.

Când au intrat în mănăstire, au fost întâmpinați de imaginea vibrantă a faimoasei culori "Albastru de Voroneț".

When they entered the monastery, they were greeted by the vibrant image of the famous "Voroneț Blue" color.

Frescele păreau să prindă viață chiar și în lumina slabă de iarnă.

The frescoes seemed to come to life even in the dim winter light.

Mirel nu-și putea lua ochii de la un anume zid, convins că acolo se afla secretul.

Mirel couldn't take his eyes off a particular wall, convinced that the secret was there.

"Uite, Anca", spuse el, arătând cu degetul spre un detaliu mic.

"Look, Anca," he said, pointing to a small detail.

"Uite semnele!

"See the signs!

Acolo e o harta ascunsa!

There's a hidden map there!"

"Anca oftă, dar nu voia să-l descurajeze.

Anca sighed, but she didn't want to discourage him.

"Mirel, trebuie să fie doar parte din design.

"Mirel, it must be just part of the design.

Frescele astea povestesc istoria religioasă.

These frescoes tell religious history."

""Totuși, nu-i așa frumos?

"Still, isn't it beautiful?

Vom descoperi un secret!

We're going to discover a secret!"

" insistă Mirel, cu un zâmbet larg.

Mirel insisted with a big smile.

Cu toate acestea, regulile erau stricte.

However, the rules were strict.

Numărul vizitatorilor era limitat, iar timpul lor era pe sfârșite.

The number of visitors was limited, and their time was running out.

Mirel, totuși, nu era dispus să plece fără să afle ce ascund frescele.

Mirel, nonetheless, was not willing to leave without finding out what the frescoes hid.

Hotărât, i-a propus Ancei să rămână după ce toți pleacă.

Determined, he proposed to Anca that they stay after everyone leaves.

"Noi doi și locul pentru noi", glumi el, dar în ochii lui se vedea seriozitatea.

"Just the two of us and the place to ourselves," he joked, but there was seriousness in his eyes.

Anca ezită la început, dar într-un final cedă.

Anca hesitated at first, but eventually gave in.

"Promit că nu o să facem probleme," spuse Mirel cu sinceritate.

"I promise we won't cause any trouble," Mirel said sincerely.

După ce vizitatorii au plecat și noaptea se așeză tăcută, cei doi prieteni se strecurară înapoi în biserică.

After the visitors left and the night silently settled, the two friends sneaked back into the church.

Mirel se uită atent la frescă, căutând orice semn ascuns.

Mirel looked intently at the fresco, searching for any hidden sign.

Din greșeală, o atingere prea fermă pe perete activa un sistem de alarmă vechi.

By mistake, a too-firm touch on the wall activated an old alarm system.

Sunetul ascuțit îngheță sângele în vene.

The sharp sound froze the blood in their veins.

"Oh, nu!

"Oh no!

", exclamă Anca speriată.

", Anca exclaimed, frightened.

"Ce să facem acum?

"What do we do now?"

"Mirel, panicând, nu știa ce să facă.

Mirel, panicking, didn't know what to do.

Dar Anca, cu mintea limpede, găsi rapid un colț ascuns unde să se ascundă până la sosirea paznicilor.

But Anca, with a clear mind, quickly found a hidden corner to hide until the guards arrived.

"Hai, ascunde-te!

"Come on, hide!

Trebuie să așteptăm până pleacă.

We have to wait until they leave."

"După câteva minute tensionate, alarma se opri.

After a few tense minutes, the alarm stopped.

Paznicii făcură o scurtă verificare și plecară, nedescoperind nimic suspect.

The guards made a quick check and left, finding nothing suspicious.

În liniște, Mirel și Anca ieșiră din ascunzătoare.

In silence, Mirel and Anca emerged from their hiding spot.

"Cred că ai dreptate, Anca", admise Mirel cu un zâmbet timid.

"I think you're right, Anca," Mirel admitted with a shy smile.

"Trebuie să fiu mai atent și să apreciez ce avem în fața ochilor.

"I need to be more aware and appreciate what's in front of us."

"Pe drumul de întoarcere, Mirel privi altfel frescele.

On the way back, Mirel looked at the frescoes differently.

Vedea acum nu un mister, ci arta și istoria care îi înconjura.

He now saw not a mystery, but the art and history surrounding them.

Anca îi zâmbi cald.

Anca smiled warmly at him.

"Uneori, adevăratul tezaur este ceea ce învățăm și vedem", spuse ea.

"Sometimes, the true treasure is what we learn and see," she said.

Iar Mirel, deși nu găsise comoara, simțea că într-un fel, câștigase.

And Mirel, although he hadn't found the treasure, felt that, in a way, he had won.

Crăciunul sub cerul înstelat al Voronețului avu un farmec special în acel moment de înțelegere reciprocă.

Christmas under the starry sky of Voroneț had a special charm in that moment of mutual understanding.