Drumul era acoperit de zăpadă, și zăpada strălucea sub lumina liniștită a lunii.

The road was covered in snow, and the snow glistened under the calm moonlight.

Ioana stătea pe o bancă de lemn în fața casei, învelită în cojocul bunicii.

Ioana sat on a wooden bench in front of the house, wrapped in her grandmother's coat.

Se gândea la inima ei.

She was thinking about her heart.

În curând va fi Dragobetele, sărbătoarea dragostei.

Soon, it would be Dragobete, the celebration of love.

Dar Ioana nu știa ce simte.

But Ioana didn't know what she felt.

Gândurile o purtau departe.

Her thoughts carried her far away.

Lângă ea, Mihai, prietenul ei din copilărie, își apăsa palmele înghețate una de alta.

Next to her, Mihai, her childhood friend, pressed his frozen palms together.

El o privea cu drag pe Ioana, dar nu știa cum să-și mărturisească iubirea.

He looked at Ioana fondly but didn't know how to confess his love.

Din când în când, Mihai încerca să spargă tăcerea.

From time to time, Mihai tried to break the silence.

"Ioana, ești bine?

"Ioana, are you okay?"

" o întreba el.

he asked her.

"E frig," răspundea Ioana, deși nu despre frig era vorba în inimă.

"It's cold," Ioana replied, although it wasn't really about the coldness in her heart.

Zăpada cădea ușor și pădurea șoptea povești vechi.

The snow was falling gently, and the forest whispered old stories.

La marginea satului, Catalin aranja covoarele colorate pe sanie.

At the edge of the village, Catalin was arranging the colorful rugs on the sled.

Era vesel și îndrăzneț, mereu cu un zâmbet pe buze.

He was cheerful and bold, always with a smile on his lips.

Catalin venise în Maramureș să admire iarna autentică.

Catalin had come to Maramureș to enjoy the authentic winter.

Împrietenindu-se repede cu toată lumea, o observase pe Ioana.

Quickly befriending everyone, he had noticed Ioana.

Era ceva enigmatic la ea.

There was something enigmatic about her.

Într-o dimineață, Ioana a decis să meargă la o plimbare cu sania.

One morning, Ioana decided to go for a sleigh ride.

Avea nevoie să fie singură, să găsească răspunsuri în tăcerea câmpurilor acoperite de nea.

She needed to be alone, to find answers in the silence of the snow-covered fields.

Mihai și Catalin au însoțit-o fără să știe planurile ei.

Mihai and Catalin accompanied her without knowing her plans.

Caii trăgeau sania grațios, iar clopoțeii sunau vesel.

The horses pulled the sleigh gracefully, and the bells rang cheerfully.

Vântul era rece, dar plimbarea era liniștitoare.

The wind was cold, but the ride was soothing.

Pădurile Maramureșului păstrau secretele iernii în șoapte.

The Maramureș forests kept the secrets of winter in whispers.

Mihai ședea lângă Ioana, îmbrăcat în cojocul său bun, iar Catalin era pe cealaltă parte, povestind despre aventurile lui.

Mihai sat next to Ioana, dressed in his own good coat, while Catalin was on the other side, talking about his adventures.

Pe măsură ce sania înainta, Ioana simțea un amestec de emoții.

As the sleigh moved forward, Ioana felt a mix of emotions.

Când privirea ei se întâlnea cu cea a lui Mihai, simțea căldura unei prietenii vechi.

When her eyes met Mihai's, she felt the warmth of an old friendship.

Dar când Catalin râdea, Ioana simțea că lumea era un loc plin de aventuri necunoscute.

But when Catalin laughed, Ioana felt that the world was a place full of unknown adventures.

În lumina palidă a lunii, au oprit sania într-o poiană retrasă.

In the pale moonlight, they stopped the sleigh in a secluded glade.

Ioana, cu inima plină, a trebuit să vorbească.

Ioana, with a full heart, had to speak.

Sub cerul înstelat, a deschis inima.

Under the starry sky, she opened her heart.

"Mihai, Catalin," a spus Ioana timid, "am nevoie să vă spun ceva.

"Mihai, Catalin," Ioana said shyly, "there's something I need to tell you."

"Mihai a înghețat, neliniștit, iar Catalin, întotdeauna relaxat, s-a apropiat curios.

Mihai froze, feeling uneasy, whereas Catalin, always relaxed, approached curiously.

"Nu știu ce simt," a mărturisit Ioana.

"I don't know what I feel," Ioana confessed.

"Mihai, ești prietenul meu de ani buni.

"Mihai, you've been my friend for many years.

Dar, Catalin, tu îmi aduci o bucurie nouă.

But, Catalin, you bring me a new joy.

Trebuie să fiu sinceră cu amândoi.

I have to be honest with both of you."

"Mihai și Catalin au ascultat în liniște.

Mihai and Catalin listened in silence.

Era linia fină între vechime și noutate, dar Ioana știa că trebuie să aleagă.

It was the fine line between the old and the new, but Ioana knew she had to choose.

Tăcerea pădurii o încuraja.

The silence of the forest encouraged her.

"Sunt recunoscătoare pentru amândoi," a continuat Ioana cu hotărâre.

"I am grateful for both of you," Ioana continued with determination.

"Dar nu pot continua fără să clarific ceea ce simt.

"But I can't continue without clarifying what I feel."

"Mihai a înclinat capul, trist dar înțelegător.

Mihai bowed his head, sad but understanding.

Catalin, cu același zâmbet cald, a respectat decizia Ioanei.

Catalin, with the same warm smile, respected Ioana's decision.

În acea noapte de Dragobete, Ioana a plecat știind că trebuie să își urmeze inima.

On that night of Dragobete, Ioana went away knowing she had to follow her heart.

Nu era o decizie ușoară, dar în acea liniște, a găsit curajul de a fi sinceră.

It wasn't an easy decision, but in that quietness, she found the courage to be honest.

Clopoțeii au continuat să sune când sania s-a întors în sat, purtând povestea nespusă a unei inimi tinere, dar hotărâte.

The bells kept ringing as the sleigh returned to the village, carrying the untold story of a young, yet determined heart.

A doua zi, Ioana va începe călătoria ei spre a-și găsi claritatea și iubirea adevărată.

The next day, Ioana would begin her journey to find clarity and true love.